Andrei Pleșu „“ un colaborationist de ispravă
(Comentariu propus spre publicare la editorialul din Dilema Veche al lui Andrei Plesu, intitulat " Un politician second - hand", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) Andrei Pleșu nu e genul care, surprins la bordel, să invoce natura umană. Ar fi trivial și inestetic pentru un fin degustător - comentator  de frumos și cu atât mai mult pentru un furnizor de "¦ "delicatețuri" (în barter și pentru cunoscători) cum este dânsul. (mai mult…)
Dilema Veche ne dă replica
Domnul Mircea Vasilescu este Redactor Șef și editorialist la Dilema Veche. În această din urmă calitate a publicat, săptămâna trecută, un articol intitulat "Rezistenții prin cultură". La acel articol am scris un comentariu le care l-am numit "Rezistența prin cultură a oprimatorilor". Domnul Vasilescu nu numai că, de data asta, mi-a acceptat spre publicare comentariul dar mi-a și răspuns. A urmat un schimb de opinii pe care vi-l prezint în continuare. (mai mult…)
Rezistența prin cultură a oprimatorilor
(Comentariu postat la editorialul lui Mircea Vasilescu din Dilema Veche intitulat "Rezistentii prin cultura" editorial ce poate fi citit accesand linkul ) Nu-l cunosc pe domnul Mircea Vasilescu altfel decât prin articolele sale din Dilema Veche și Adevărul. Îmi pare o persoană calmă, analitică, disciplinată, ceea ce, într-o societate haotică precum cea românească de astăzi, ar trebui să dea curaj. (mai mult…)
Puțină polemică nu strică
La comentariul meu din Dilema Veche, intitulat "Măturoiul ros al sofismelor lui Andrei Pleșu", au fost postate mai multe replici critice dintre care una m-a incitat la răspuns prin semidoctismul ei plin de ifose intelectuale. Iată replica respectivă și răspunsul meu. (mai mult…)
Cititorii versus Andrei Pleșu
In continuarea postării mele de azi, "Măturoiul ros al sofismelor lui Andrei Pleșu", adaug câteva reacții iscate de articolul din Dilema Veche al lui Andrei Pleșu, "Proprietatea termenilor" și de comentariul meu de pe blog la acest articol, "Tristul refugiu în semantică". (mai mult…)
Măturoiul ros al sofismelor lui Andrei Pleșu
MOTTO Vino dar, mătură roasă! Ia-ți mantaua zdrențuroasă! Slugă-ai fost, fii iară slugă! Fă-mi pe voie dintr-o fugă! Ucenicul vrăjitor Johann Wolfgang von Goethe (Traducerea lui St. O. Iosif) Există o formă de oboseală a inteligenței care se manifestă prin autosuficiență. Combinată cu talentul de a mânui magic (până la un punct) cuvintele, conduce la sindromul de ucenic vrăjitor. Cu toate dezastrele ulterioare. (mai mult…)
Tristul refugiu în semantică
Cred că editorialul lui Andrei Pleșu din Dilema Veche, intitulat "Proprietatea termenilor", este una dintre cele mai neinspirate și neînțelepte producții ale autorului din ultima vreme. Eu, care mă îndrept de fiecare dată cu mare și pozitiv elan (deși uneori critic) către tot ce publică domnul Pleșu, nu-mi amintesc o situație recentă în care să mă fi regăsit atât de dezamăgit, la capătul lecturii, ca după acest articol. (mai mult…)
Eroare sau defulare?
(Acest comentariu a fost propus si pe forumul editorialului din Dilema Veche al lui Andrei Plesu, editorial intitulat "Proprietatea termenilor", care poate fi citit accesand linkul Dat fiind continutul, vom vedea daca va fi acceptat) MOTTO -         Luminate învățător! -         Grăiește scurt și clar! -         Ochi de Șoim e un criminal. Mi-a siluit nevasta și copila. -         A omorât pe cineva? -         Doar ți-am zis"¦ -         Ai zis criminal, nu violator sau pedofil. Nu ai proprietatea termenilor! "Te faci vinovat de abuz lingvistic". Marș la temniță, "insuficientule intelectualmente". (mai mult…)
Siestă sau onorabilitate?
(Aceste opinii reprezintă o adaptare în cheie galinacee a comentariului meu de ieri, "Scufundători in gânduri", adaptare pentru editorialul lui Andrei Plesu din Dilema Veche intitulat "Despre gaini si gramatica".) Am și eu găina mea: apărarea onorabilității este sau nu un motiv suficient de renunțare la siestă? (mai mult…)
Osmoza scriitorului adevărat cu cititorii săi
(Comentariu postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu, intitulat "Taxa pentru prostie", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) Toți marii scriitori, aceia cu izvorul și cursul cuvintelor brăzdându-le viața ca niște chei de munte și trecând mai departe de ea, au fost și vor fi incurabil avizi de a afla părerile cititorilor despre ceea ce scriu. Afirmația, sprijinită pe confesiunile unor eterni cum ar fi Goethe, Balzac, Tolstoi, Faulkner, confirmă o chimie a marilor spirite de a se abandona dependenței de receptorii ideilor lor, de a se hrăni spiritual, printr-un soi de osmoză energizantă, cu reacțiile acestora. (mai mult…)