Dilema Veche ne dă replica
Domnul Mircea Vasilescu este Redactor Șef și editorialist la Dilema Veche. În această din urmă calitate a publicat, săptămâna trecută, un articol intitulat “Rezistenții prin cultură”. La acel articol am scris un comentariu le care l-am numit “Rezistența prin cultură a oprimatorilor”. Domnul Vasilescu nu numai că, de data asta, mi-a acceptat spre publicare comentariul dar mi-a și răspuns. A urmat un schimb de opinii pe care vi-l prezint în continuare.
Rezistenții prin cultură ““ de Mircea Vasilescu- http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/rezisten-ii-cultura
Rezistența prin cultură a oprimatorilor ““ de Contele de Saint Germain ““ www.conteledesaintgermain.ro
adăugat de Mircea Vasilescu la data de 17 Martie 2011 05:03:40
V-aș răspunde la întrebare dacă aș înțelege unde vedeți dvs. “orientarea revistei către unul dintre polii politici ai României actual”. Care pol? Vi se pare că Dilema e o revistă militantă, că “ține” cu puterea? Am publicat noi declarații de amor către Guvern? Și apoi, care “intelectuali de brend prezidențial”? (V-am citat; de fapt, e “brand”). Povestea cu “intelectualii lui Băsescu” e sucită pe toate fețele de ani întregi, deși este un fals subiect: e un fel de “legendă” perpetuată aiurea pentru că la un moment dat cîțiva intelectuali și-au manifestat încrederea în Traian Băsescu. Între timp, aceiași intelectuali și-au declarat dezamăgirea ori l-au criticat ferm. Mai are vreun sens să le ținem eticheta de “băsescieni” lipită pe orice gest al lor, oricît de neînsemnat? N-avem altceva de discutat, de dezbătut?
Cît despre “oprimare” și despre comparația cu vremurile lui Ceaușescu, să fim serioși: pe vremea lui Ceaușescu – nu știu dacă ați trăit-o – nu erau bloguri, ziarul “Scînteia” nu avea site, nici forum, iar cine îndrăznea să-l critice pe șeful statului o pățea rău de tot.
Altminteri, pot fi de acord cu dvs. într-o privință: cine vrea să reziste, azi, prin cultură, e liber să o facă. Mai ales că acum și ea, cultura, e liberă.
adăugat de Contele de Saint Germain la data de 17 Martie 2011 06:03:54
Evident că Dilema Veche ține cu puterea.
Voinescu, Ghinea, sunt portdrapele notorii de flamuri portocalii, să nu ne facem că nu sesizăm. Este o iluzie în care vă complaceți aceea că “intelectualii lui Băsescu” reprezintă un “fals subiect”. Sunteți, voit sau fără să vă dați seama, victima modului de gândire acantitativ, care convine acestor domni. Dacă unul a furat un ou, de foame, și altul a furat o colectivitate de pesionari, din oportunism politic, între aceștia domniile lor sar să pună semnul egal. Le convine. Dacă domnul Pleșu, la care țin sincer, scrie o tabletă în care ciupește cu tandră ironie manierele prezidențiale și apoi alte nouă tablete în care persiflează cu acid spirit demolator defectele de fabricație ale opoziției, dânșii încadrează asta în clasamente la meci nul. Ce să mai zici? Imparțialitate de o puritate diamantină. Aceeași rețetă de obiectivitate o aplică și domnul Cărtărescu, pentru care Traian Băsescu, în cele mai negative manifestări ale sale, nu depășește gavitatea de “bine intenționat rău înțeles”.
Sigur că n-ați publicat în clar “declarații de amor către guvern”. Intelectualii sunt rafinați. Sofisticați. Știu că o femeie generoasă dar celulitică nu trebuie asaltată cu complimente fizice. Ar exista riscul să nu fie chiar atât de proastă încât să le creadă. În schimb, orice transcedere a discuției spre calități spirituale, orice ironie adresată rivalei, va fi bine primită.
Asta face, predominant statistic, Dilema Veche.
În încheiere două vorbe despre oprimare și despre faptul că “pe vremea lui Ceaușescu nu erau bloguri, ziarul “Scînteia” nu avea site, nici forum, iar cine îndrăznea să-l critice pe șeful statului o pățea rău de tot”.
Aici consonati (așa sunt eu, mai fonetic, vă rog să nu mă criticați pentru că nu am scris “consunați”) perfect cu Andrei Pleșu în articolul său în care încerca să ne demonstreze că Traian Băsescu nu e dictator.
Așa cum fișa postului de dictator trebuie adaptată timpurilor, și aceea de oprimat / oprimator a suferit modificări. Faptul că putem scrie pe forumuri și nu suntem arestați a doua zi ține de inevitabil și nu de libertate. Fiți sigur că, dacă ar putea, regimul Băsescu ar închide mâine nu numai televiziunile de știri dar și aceste forumuri în care “se abuzează de libertate”.
Vă dau și eu dreptate în ceva: da, cultura e liberă! Din păcate, însă, cei care pot valorifica major această cucerire au ales să o facă în folos propriu și nu în folos public.
adăugat de Mircea Vasilescu la data de 17 Martie 2011 11:03:00
Dacă pentru dvs. e “evident”, respect asta. Dar atunci, scuzați-mă, de ce mai frecventați această revistă “vîndută puterii”? La finețurile dvs., ar trebui să nu vă mai pierdeți vremea încărcîndu-ne serverele cu lungi comentarii… Sîntem doar niște bieți oportuniști băsescieni, nu? Și atunci?… De ce vă place atît de mult să ne comentați articolele (așa “vîndute” cum sînt)?
Și totuși… Sînteți primit. În dictatura lui Băsescu, într-o revistă băsesciană, puteți să vă “puneți contra”. Este că e mișto “dictatura” asta?
Dictatura s-a adaptat, prezintă simptome noi
adăugat de Contele de Saint Germain la data de 18 Martie 2011 10:03:50
Mă întrebați de ce frecventez DilemaVeche? E un fel de a-mi arăta ușa, gest a cărui eleganță îi las pe alții să o aprecieze. Eu vă răspund direct la întrebare, pentru că răspunsul acesta chiar mi se pare important: DilemaVeche, prin politica sa editorială, nu informează ci influențează oameni. Acești oameni votează, influențându-mi viața. Astfel, Dilema Veche îmi influențează viața. Consider așadar că acționez în legitimă apărare atunci când încerc să nuanțez și uneori chiar să combat teorii și puncte de vedere propuse aici, care mi se par nu îndeajuns de consistente sau pe care le suspectez de tendențiozitate. Nu impun, nu violentez, nu folosesc arme interzise. Doar contrapun logica și argumentele mele, logicii și argumentelor autorului. Cititorul decide.
Nu vă împărtășesc deloc trufia de a crede că îmi faceți o concesie publicându-mi comentariile. Sigur, aveți opțiunea de a mi le respinge (ceea ce ați și făcut de mai multe ori și nu din motive de limbaj neadecvat). Acceptându-le, puteți părea, la o privire superficială, generos și “mișto”. De fapt nu este vorba decât de conformism. Nu ați inventat dumneavoastră forumurile și știți foarte bine că ele au apărut ca un hibrid între necesități redacționale (adaptarea la cerințele specifice formatului electronic) și necesități de marketing. Știți foarte bine, de asemenea, că un material pe care îl refuzați se poate întoarce împotriva imaginii și principiilor de transparență și non ““ cenzură care țin de brandul (!) Dilema Veche, deoarece acel material va găsi alte platforme care să-l găzduiască și să-i disemineze mesajul.
Regret că vă ncarc serverele cu lungile mele “finețuri”. Este suficient un clic și le-ați eliberat pentru elogii.
Vreau să aflați însă că nu vă comentez articolele pentru că îmi “place așa de mult” să fac asta ci pentru că simt de datoria mea să reacționez la anumite tendințe ale unor formatori de opinie. Scriu aceste luări de poziție așa cum m-aș adresa Oficiului Pentru Protecția Consumatorului dacă aș constata că, în loc de ce era anunțat pe etichetă și-am plătit, “produs natural, fără e-uri”, am primit un înlocuitor sintetic.
Cred că ați câștiga mult în obiectivitate dacă v-ați putea sustrage paradigmei de dictatură ante ““ internet cu care operați. Da, când nu exista internetul, libertatea de exprimare era una dintre principalele ținte ale reprimării. Acum, spre disperarea noilor dictatori, lucrul acesta e din ce în ce mai greu de făcut. Nu a reușit nici Mubarak, nu reușește nici Gaddafi, cum ar putea reuși Traian Băsescu în plină Uniune Europeană? Așa că, vă rog, nu mai diagnosticați dictatura după lipsa libertății de exprimare. E perimat. Boala s-a adaptat, există simptome noi, cum ar fi monopolizarea tuturor pârghiilor de putere prin poliție politică și șantaj sau intervenția brutală și neconstituțională în viața internă și alegerile unui partid.
Cât despre ironia că “așteptați să fiți arestat”, asta aș putea s-o spun eu (mai în glumă mai în serios). Unde ați mai văzut dumneavoastră ca un dictator să-și aresteze propriii susținători?
Comentarii prin Facebook:
Dupa citirea articolului din Dilema il apreciam pe jumatate pe domnul Vasilescu. Continuarea dialogului nu a mai fost in favoarea dansului. Si-a dat arama pe fata.
Excelente raspunsuri, Conte!
Si despre calitatea actului de guvernare in Romania, intr-un ziar decent, deloc prieten cu stanga. Titlul zice tot. http://www.economist.com/blogs/easternapproaches/2010/10/romanias_hopeless_politics
Ca sa fim sinceri pana la capat, Dilema Veche nu este un ziar partinic. Este un ziar de “rezistenta prin cultura”, adica desprinderea de realitate. Nu este otrava care ucide, ci drogul care paralizeaza.
Sunt interesante sofismele puse pe tapet. Preluate de ceilalti sustinatori ai Cotrocenilor, vezi astazi Turturica in RL. Este comparat stadiul actual, si nu cu tendintele. Si termenul de comparaties este perioada terminala a lui Ceausescu, cel mai atroce stalinism, nu alte versiuni.
Tendintele sunt ingrijoratoare: un prim ministru care de fapt este secretar general al presedintelui, iar legile sunt elaborate si avizate de expertii din Victoria si Cotroceni. Parlamentul doar trebuie sa ratifice, daca este cazul se ajunge la asumarea raspunderii. Deci reprezentarea cetatenilor care au votat cu opozitia in actul legislativ este zero. Suspendarea drepturilor cetatenesti fara motiv pentru anumite categorii este un pic dictatoriala, nu credeti?
Distributia bugetelor la consiliile locale este discretionara. Stiu, se practica si inainte, dar nu exitstau deconcentratele. Calitatea vietii cetatenilor care nu au norocul sa traiasca in zonele portocalii va scadea masiv. Una este sa nu ai asfaltari si sa nu ai becuri de Craciun, alta este sa ramai fara bani pentru politie, scoala sau spital. Seama un pic a persecutie, nu credeti?
In plus, mesajul subliminal: aveti voie sa criticati, dar cu masura, vezi cazul Antenelor.
Si daca PDSR-ul lui Ion Iliescu s-a metamorfozat in PSD-ul lui Adrian Nastase, un pas mare inainte, PD-ul lui Traian Basescu s-a transformat in PDL, care a involuat. Reformisti lasati la marginea drumului fara rusine, vechi aliati ca Blaga si Berceanu amenintati fatisi, votati oamenii cu 0 opinie personala gen Boc si Udrea si bun venit pentru mercenari, gen Mircea Geoana si Marean Vanghelie. Ne transformam rapid in partidul stat, si luam un pic si BNR in barca politicului. BOR era mai demult. Si ce spunem acum trei luni se contrazice flagrant cu ce zicem ieri, asta fiind o regula si nu o exceptie.
Concluzia: Traim deja in democratie originala. Statia terminus este o mica si eleganta dictatura de tip sud american.
Le atrag atentia celor care pescuiesc la greu semne de democratie si pun pe tapet ceausismul, ca si in IRAN e internet si exista scrutin popular. Ca in Iran e dictatura, nu cred ca e vreun dubiu, dar acolo vom ajunge daca ne rezumam la “niste alegeri” si la “aveti voie pe net”. Recentele exemple din Africa de Nord, in care situatia sociala (in unele cazuri nici macar cea economica!) a dus la revolte spontane, uneori sangeroase, ne arata ca dictatura vine “in various sizes and colors”. Ar fi interesant daca istoricii nostrii, in loc sa scrie elegii despre tineretea lor, ar aduce la lumina istoria perioadei CAROL I. Vom afla negresit unde duce anularea parlamentarismului si democratiei sub pretextul “modernizarii” si al “ordinei interioare”. Suna cunoscut ?
Imi doresc din suflet sa ma contrazica cinvea cu argumente solide ….
PS si mie imi dispar articole, le salvez in word inainte sa bag Captcha … CSG, tortionar ceausist al net-ului !
Va referiti la Carol I sau al II-lea?
Ai dreptate Oana! Carol al II-lea !
Postarile tale sunt din ce in ce mai valoroase. Chiar daca nu iti raspund mai larg, din lipsa de timp, le citesc cu interes si apreciez rafinarea exprimarii.
@St. Tropez: nu e acelasi lucru cand esti in opozitie si protestezi, sau cand esti la putere si dai un sut in fund celor care te contesta. Asta-i culmea, sa acuzi victima ca e intoleranta cu calaul. Nu c-ar fi M. Vasilescu calau, el nu e decat un biet valet. 🙂
Plesu n-a facut altceva in ultimii 20 de ani decat sa-si plaseze clientii in politica la varf. Macar de-ar face purtatorii lui de cuvant si altceva decat sa pape sinecuri, sa se dea-n barci ca sunt Elita si sa urineze in capul oamenilor amarati.
Destinatarul raspunsului tau nu a inteles ca accesul pe acest blog presupune un anumit nivel de civilitate. Motiv pentru care postarile sale nu vor mai fi acceptate aici.
Dvs. ati vorbit si in numele meu si al altora pe care ii cunosc. Parca v-as/v-am fi rugat sa o faceti. Nu voi mai comenta eu (sau vreunul dintre prietenii mei) pentru a nu-mi (nu ne) mai pierde “vremea încărcîndu-le serverele cu lungi comentarii” celor de la “Dilema Veche”.
Dl. Vasilescu este jalnic si nesimtit. Chiar nu m-as fi asteptat la asemenea raspunsuri din partea dumnealui. De aceea nu ma abtin in a-i atrage atentia ca nu stie diferenta intre “timp” si “vreme”, asa cum dl. Plesu nu cunoaste conjunctivul prezent al vb. “a avea” (pers. a III-a sg.), respectiv “sa AIBA” (Ascultati-l vorbind si va veti convinge.). In schimb, il jigneste pe un profesor (din Prahova, din cate-mi amintesc) care enumera niste greseli pe care le face maestrul. (Apropo, sa citeasca si ceea ce scrie “Diacritica”.)
Tot dl. Plesu il acuza pe “ideologul” Marga ca ar critica Legea Invatamantului doar de dragul de a critica o lege elaborata de cei de la Putere. (Desi dl. Plesu recunostea atunci ca nu citise legea respectiva.) In “Dilema Veche” publica A. Cioroianu un articol interesant, care m-a intristat, referitor la dl. Boia. L-a citit dl. Plesu?
Citind comentariul tau si al altora la aceasta postare regret ca domnul Vasilescu nu poate afla aceste pareri. Cred ca exagerezi cand il faci nesimtit. Este doar captiv unui mod deformat de a percepe realitatea, victima “anturajului”. Si mai cred ceva: a raspuns atat de neinspirat pentru ca s-a enervat de lipsa de argumente convingatoare la niste probleme clare cu care a fost confruntat.
@Conte (adevarat)
chapeau bas e tot ce pot spune. Te exprimi mult mai bine decat mine cu aceleasi argumente pe care le detin si eu. Credeam ca sunt “unic” cu “protectia consumatorului” dar ma bucura ca mai exista si altii care vad cum manipularea este utilizata in toate sferele.
@conte (fals sau “de fitze”)
Cazul dtale este cazul “drobului de sare”. Nu cred ca “tine” sa acuzi pe cineva de “ceva ce nu a facut” inca. Atitudinile lui M Vasilescu versus conte nu sunt echivalente decat in visele matale. Atunci cand “contele” se va purta ca dl Vasilescu. Ceea ce momentan este “ipotetic” deci nicidecum “argument”.
Multumesc, Shadow. As fi ipocrit sa spun ca nu ma bucura aprecierile tale.
Referitor la al doilea paragraf din mesajul tau te anunt ca, din motive de limbaj neadecvat si de tentative repetate de a jigni diversi oaspeti ai acestui blog am decis sa nu-i mai deschid usa celui caruia i-ai raspuns si care si-a facut din ura si resentimente un mod de comportament public.
Sa vedem in ce moment veti bloca accesul meu pe blog, prin aceasta infirmand tot ce sustineti cu tarie in postari. Dreptul la opinie. Sa nu-mi pomeniti nimic de exprimarea civilizata. Este suficient sa revedeti exprimarile lui Hendrix si ale lui Mikadoo73 si prin asta sa dam un nou sens definitiei de exprimare civilizata.
Atitudinea lui Mircea Vasilescu de la DV este aproape identica cu a dumneavoastra si a sustinatorilor dumneavoastra pe acest blog.
Interesant cum incepem sa criticam acelasi tip de atitudine care ne caracterizeaza, cand il intalnim la altii.
Sint fost cititor DILEMA – chiar cumparam revista, n-o ‘frunzaream’ doar pe internet.
Nu si DILEMA VECHE.
CSG a argumentat perfect de ce un om cu mintea intreaga nu poate sustine echipa de la DILEMA VECHE cumparindu-i PRODUSUL.
Excelent, CSG ! 🙂
L-am salvat, in caz de nevoie… 🙂
…nu cred ca e nevoie
Mi s-a pierdut un comentariu… 🙁
Nu ma mai “ostenesc” cu analizarea unor astfel de personaje… Iaca si ei, niste propagandisti “de elita” ai lu’ Base Voda si ai odioasei coalitii, acum “imbogatita” cu sprijinul fatis al (fostului) mogul liberal… Mai cultivati si rafinati decat cei pe care-i servesc, dar parca si mai cinici, ca mimeaza cu mare talent si la momentul oportun fie dezamagirea fata de stapani, fie oboseala fata de “politica de opereta” din tarisoara… Intre o maslina si un caviar, o sampanie si un perrier cu lamaie, la vreo lansare de “platforma crestin-democrata” in interiorul partidului stapanului zuprem, sau la vreo reuniune de salvare/unificare a adevaratei/singurei drepte, finantata de cine stie ce institut de politici oranj sau fundatie portocalie cu motz “popular”…
Pe mine, ca simplu votant si fost cititor al Dilemei, ma incearca un acut sentiment de vinovatie ca am crezut vreodata in vorbele unui Sever Voinescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Traian Ungureanu, Vladimir Tismaneanu, Teodor Baconschi etc… Pe ei – nu. Stapanu’ i-a rasplatit si-i va rasplati, in continuare, echitabil, dupa norma prestata – calitativ si/sau cantitativ… Severica Cotoi 😀 , de pilda, i-a sugerat explicit zupremului, inca de prin 2006, cum sa incalece eficient Constitutia in folos personal si partinic, cu aerul ca o venereaza, de-aia si are acum asigurata o stralucita cariera politica… Non multa, sed multum!
Dar ia uite ce bine au fost prinsi si “dilematicii” astia in insectar:
“Mulți dintre semenii noștri au intrat fără multă reținere într-o frenezie a suspendării oricăror forme de rușine și de jenă în purtarea lor zilnică. “žTotul este permis” a primit acum aproape răstit forma: “žnu sînt vinovat de nimic”! Evident că este mult hybris și nesocotință aici. Dacă acest tip de orgoliu nemăsurat s-ar menține doar în spațiul relațiilor personale, lucrurile n-ar trezi prea multă îngrijorare, dar din moment ce nerușinarea cotropește spațiul public, atunci nu putem să fim foarte liniștiți. Cînd se minte, fără a se depista vreo umbră de vinovăție cît de mică; cînd se înșală serii succesive de concetățeni, fără speranța pedepsirii vinovaților, cînd se intimidează orice adversar politic prin apel la amenințări și șantaj, fără putința ca opinia publică să reacționeze cu indignare, pentru că a fost, înainte, păcălită; cînd obrăznicia nerușinată îmbracă forme neobosit de inventive, atunci nu se poate să nu ne gîndim că nerușinarea este o dorință foarte puternică ““ aceea de-a le nega celorlalți orice îndreptățire. Ea este o formă brutală și vizibilă a egoismului feroce. Parafrazîndu-l pe Freud, am putea spune că, în inconștient, nerușinații sînt absolut convinși de nemurirea lor însă moartea celorlalți și imoralitatea acestora sînt două lucruri perfect accesibile înțelegerii lor ticăloase.
Așteptăm momentul în care, în discuțiile din spațiul public românesc, se va limpezi un adevăr străvechi: cultura noastră morală dominantă ascultă de imperativul iubirii ““ care ne poruncește să considerăm sfîntă umanitatea din fiecare om. Dar, trebuie adăugat imediat: acest lucru fundamental nu este posibil decît dacă este cultivată culpabilitatea.
Nu altceva afirma sapiențial Paul Ricoeur: “žA smulge culpabilitatea din existență ar fi pur și simplu totuna cu distrugerea completă a acesteia din urmă”.
Deocamdată însă, de prea multe ori, în spațiul public autohton, cine este vinovat de lucruri grave și dovedite își poate permite să clameze cu nerușinare că are întotdeauna dreptate, iar cine se poartă, pur și simplu, cuviincios, cinstit și modest, va fi disprețuit. Oricum, ceea ce nu suportă vinovații nerușinați este superioritatea morală a celorlalți. Să nu ne mirăm atunci că nerușinații nepedepsiți sînt un permanent pericol pentru purtătorii moralei elementare. Numai la aceștia din urmă avem cultivat un sens firesc al culpabilității.” – V.M.
Draga Conte de Saint Germain, chapeau bas! Nimic de adaugat la ce spui!
Ba da, ar mai fi ceva. Prin partizanatul pro-basist in varianta tarfei cu respect, revista asta si-a pierdut calitatea dilematica. Ar trebui sa-si schimbe numele in “Preshul nou”.