Materia primă și plus-minusurile ei

REVISTA PRESEI DE SAMBATA 8 "“ 13 noiembrie 2010 Foarte rar și doar din motive punctuale, citesc alte ziare decât următoarele (în ordine alfabetică):  Adevărul (A), Cotidianul (C), Evenimentul Zilei (EVZ), Gândul (G), Jurnalul Național (JN), România Liberă (RL) și Dilema Veche (DV). Preferatul meu pentru conținut, dar mai ales pentru editoriale, este Gândul. Găsesc aici și corozivitatea băilor de acid ale lui CTP, și umorul suprarealist, mereu proaspăt, al Leliei Munteanu, și analizele pline de materie activă ale lui Florin Negruțiu. Există însă și ceva care mă agasează la acest ziar, altfel bine decupat în peisajul cu multe locuri comune al presei de la noi: forumurile. Nu pot pricepe cum administratorii G se încăpățânează a păstra o ordine a postărilor cu prima postare mereu în deschiderea forumului, când, din o mie de motive,  ar trebui să adopte metoda ultimul postat primul publicat. Le-am scris, le-am explicat, n-au înțeles, nu…
continuare...

Nevoia de AP

Moartea lui Adrian Păunescu mi-a redeșteptat nevoia de Andrei Pleșu.  De un anume Andrei Pleșu. Nu pentru că numele lor au aceleași inițiale ci pentru că, percepuți oarecum la antipozi în epocă, mi-au furnizat argumente de echilibru în cascadoriile mele de supraviețuire onestă de dinainte de "™89. De vreo doi ani incoace m-am înrolat voluntar, din exasperare,  într-un război cu incredibila renaștere a stafiei totalitarismului. De data asta un totalitarism modificat genetic, de esență priapică, impus de o mână de nesățioși violatori de constituție, morală,  drepturi cetățenești și buget național. În ranița corespondentului de front care am devenit, am îngrămădit revolte, frustrări, scepticism, iar, ca muniție, verbe contondente, sarcasme și necruțare față de lubricii, în permanent și declasant orgasm, ai violului național. A fost și este un vârtej, în care adesea l-am prins și pe Andrei Pleșu, vârtej iscat de suflul și balistica ripostelor mele la articole și atitudini publice…
continuare...