Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

 

(Comentariu postat la editorialul lui Mircea Vasilescu din Dilema Veche intitulat “Rezistentii prin cultura” editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/rezisten-ii-cultura)

 

Nu-l cunosc pe domnul Mircea Vasilescu altfel decât prin articolele sale din Dilema Veche şi Adevărul. Îmi pare o persoană calmă, analitică, disciplinată, ceea ce, într-o societate haotică precum cea românească de astăzi, ar trebui să dea curaj.

Să vedem insă cui ar trebui să dea curaj şi cui dă în realitate curaj publicistica domniei sale, un intelectual umanist de vremuri grele.

 

Ar trebui să dea curaj acelora dintre cititori care au nevoie de repere şi confirmări, într-o societate malformată, pe care nu o mai înţeleg şi care îi respinge. Printre aceştia aş identifica tineri sau mai pârguiţi absolvenţi de litere şi de arte, dar şi parte a intelectualităţii tehnice şi medicale, fără instincte lucrative, care totuşi ar dori să-şi savureze idealismul altfel decât pe burta goală, rupţi în coate şi cu ziua de mâine ca o ameninţare.

Să luăm miile de profesori de română şi limbi străine sau sutele de actori sau plasticieni, sau încă destuii medici ce nu se pot dezrădăcina, care au căzut recent victimă concedierilor fără noimă, care s-au trezit dintr-odata nişte simple numere golite de statut uman în măsurile urzite statistic ale recentei “reforme” propusă de guvern. Privind în jur, aceştia constată ceea ce constatăm şi noi, dar mult mai intens din pricina dramei lor personale şi anume: trăiesc într-o societate în care nu mai există nici cel mai mic respect pentru valoare, pentru calitate, pentru educaţie, pentru onoare. Ce să facă? Să se adapteze, adică să se pervertească?

La astfel de întrebări caută răspunsuri încurajatoare citind presa cultă gen Dilema Veche. Le dă domnul Vasilescu, prin temele abordate în articolele sale şi prin orientarea imprimată ziarului, vreun semn încurajator acestor oameni?  Poate doar prin faptul că le demonstrează că o publicaţie cu un astfel de profil încă supravieţuieşte. Prin ce alchimii, însă, aflăm atunci când descoperim cui dă ea curaj în realitate.

 

Dilema Veche dă curaj, de exemplu, lui Sever Voinescu, cel cu votul discutabil din Parlament. Probabil că, referindu-mă critic la acest nume, mi-am exclus deja comentariul de la publicare. Mi s-a mai intâmplat asta de vreo două ori, comisia de cenzori formată din şi condusă de domnul Vasilescu fiind neînduplecată când vine vorba de apărarea imaginii acestui politician. Iată una dintre alchimiile de supravieţuire : renunţăm la Şerban Foarţă, care are « prinţipuri » dar nu e diplomat (şi nici « bazat »), pentru a-l păstra pe Sever Voinescu care doar declară « prinţipuri », fără a le respecta, dar, în schimb, este colorat politic în armonie cu toamna vremilor.

Dilema Veche mai dă curaj, cum se vede şi în articolul de azi al domnului Vasilescu, intelectualilor de brend prezidenţial Liiceanu şi Cărtărescu. Nu pot, la o analiză onestă pe text, să nu apreciez argumentarea închegată şi bine ancorată istoric a autorului, deşi evident unidirecţională. De altfel, pe domnul Liiceanu îl citesc, îl apreciez ca scriitor şi chiar l-am apărat recent (şi, până la un anumit moment, singular) de atacul intempestiv al lui Dinu Patriciu.

 

Întrebarea mea către domnul Vasilescu este însă următoarea: i se pare un semn de normalitate etică orientarea revistei pe care o conduce spre unul dintre polii politici ai României actuale, Românie sfâşiată în două ca în anii ‘90 ? Şi dacă o astfel de orientare se acceptă ca fatalitate, consideră că baricada justă, specifică intelectualităţii progresiste dintr-o ţară civilizată, este cea a puterii ? Mai ales în vremuri de restrişte ?

 

Cât ar părea de subversiv, voi îndrăzni să afirm că şi astăzi, ca pe vremea regimului Ceauşescu, rezistenţa prin cultură ar trebui reinventată ca terapie de urgenţă şi ca formă de supravieţuire naţională. Ce ne facem însă că mulţi dintre intelectualii noştri proeminenţi, de la care ar trebui să primim medicaţia spirituală adecvată, au optat să se ajute pe ei şi pe cei care ne oprimă, în loc de a ne ajuta pe noi, oprimaţii, să rezistăm. Măcar prin cultură.

 

Contele de Saint GermainEditorialul de joiPolemicecartarescu,Dilema Veche,Liiceanu,Mircea Vasilescu,rezistenta prin cultura,Sever Voinescu  (Comentariu postat la editorialul lui Mircea Vasilescu din Dilema Veche intitulat 'Rezistentii prin cultura' editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/rezisten-ii-cultura)   Nu-l cunosc pe domnul Mircea Vasilescu altfel decât prin articolele sale din Dilema Veche şi Adevărul. Îmi pare o persoană calmă, analitică, disciplinată, ceea ce, într-o societate haotică...Blog politic si polemic