Mircea Mihăieş a cedat nervos!

Vă puteţi închipui drama  unui om care trăieşte din scris şi care, la un moment dat, constată că nu mai poate publica ceva  fără ca din tufişuri să-i apară un dulău cu gramatica limbii române în loc de zgardă, care să-l muşte de mâna cu care îşi aşterne  elucubraţiile?  Nu-i demască impostura nici şeful de sector Patapievici, nici jupânul de gubernie Băsescu, oameni cu greutate, cu foncţii, cu drept de semnătură pe ştat, ce mai, şi se găseşte un ipochimen ce-şi zice Conte să-i pună în pericol firfiricul. (more…)
continuare...

Tăcerea de la Dilema Veche

În ultimul număr al Dilemei Vechi,  Andrei Pleşu a comis o gafă de timing. La nici o zi după noua lovitură de imagine  pe care Antena 3 le-a dat-o detractorilor ei, câştigând un prestigios premiu internaţional într-o companie ultraselectă, domnul Pleşu  a publicat un articol, gen execuţie cu public în Piaţa Tien An Men, împotriva lui Mihai Gâdea. (more…)
continuare...

Despre vechea Dilemă (mai nou Veche)

REVISTA PRESEI DE SAMBATA Nu pot să renunţ a frunzări Dilema Veche doar pentru că a devenit cea mai cenzurată publicaţie din România. Mă cheamă înspre numele ei nostalgii aproape voluptuoase, de pe vremea apariţiei dilematicilor. Erau timpuri vii, în care tot ce mortificase comunismul în noi renăştea. O dimineaţă pe săptămână mă trezeam cu fiorul iminenţei unui randez-vous mult aşteptat, peste rangul şi meritele mele. Godot sosea punctual, mă însoţea în intimitatea fotoliului de lectură şi, pentru o zi, deveneam partenerul său morganatic. Ne lega, pe vremea aceea, o nelinişte fecundă, lupta disproporţionată cu puterea.  Aveam nu doar dreptatea de partea noastră dar şi sentimentul nobleţei unui sacrificiu prelungit până la sperata regăsire a demnităţii ca popor. N-a fost să fie! Dilema Veche de azi este o publicaţie împăcată. Şi cu adaosul ei onomastic şi cu puterea. Nu doar că şi-a pierdut orice elan combativ dar a devenit un…
continuare...