Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Tot mai des aparițiile publice ale lui Traian Băsescu seamănă cu niște ultimatumuri din sfera reglărilor de conturi. Pe de o parte famiglia este mobilizată sub Godfather, pe de altă parte inamicul este somat la capitulare.

Tonul și interpretarea fiecărui discurs sunt esențiale în logica decriptării și a stabilirii valorii adăugate,. Mai ales în cazul unui personaj atât de expresiv, atât de irepresibil cabotin cum este domnul Băsescu..

Ultima scenetă, interpretată de pe poziții de limbaj cazon dar de vestimentație casual, comunică, prin prima componentă, enervare și îngrijorare iar prin a doua dorința de a sugera cu orice preț relaxare. Asta înseamnă că domnul președinte nu era deloc relaxat în acele momente.

Ceea ce, cred eu, l-a împins la această reîncălcare pe față și, de data asta cu riscuri, a statutului său de președinte care nu ar trebui să se amestece în viața internă a partidelor, este succesul limitat (ca să nu îl numesc altfel) al primei sale intervenții în favoarea lui Boc și, implicit, eșecul eliminării din luptă a lui Blaga. Cei cărora le-au cedat nervii în secunda doi după acea inițială încruntare a sprâncenelor prezidențiale de acum câteva săptămâni au fost vexant de puțini. Unde sunt vremurile de altădată când doar țăcănitul în cadență poruncitoare al tocurilor doamnei Udrea crea vibratia unanimității? Chiar s-au dus? Da, iată! Și nu s-au dus cu mâna goală ci au luat cu ele și frica difuză, paralizantă.  Tot ce-a mai rămas acum de exploatat este frica întemeiată. Pe ascultări compromițătoare, pe afaceri oneroase, pe șantaje, pe bani de neprimit sau de returnat în caz că…

Fraza cu căprăria și caporalul, deși s-a dorit a părea spontană, trădează o premeditare sub imperiul unei megalomanii cu fireturi și sceptru. Rostul ei era crearea unei antiteze care să-l arunce pe Blaga în derizoriu. Dar antiteză cu cine? Oare cu Boc? Cu fruntașul Boc?

Să fim serioși! Reflectorul era deja pus pe căpitanul de navă. Cu toți lucșii din dotare. Iată la ce președinte care să conducă partidul PD-L se referea Traian Băsescu. Păi cum, după ce nu va mai fi la Cotroceni să rămână de izbeliște? Fără timonă, fără partid, fără imunitate?

Regula de la care nu se abate TB este că exteriorizările sale de forță trebuie să fie direct proporționale cu pericolul, cu temerile sale interioare. Cu cât situatia devine mai critică, cu atât mesajul său de ripostă nemiloasă trebuie să fie mai clar, mai înfricoșător. „Vreți să mă terminați? Mor cu voi de gât”! Așa a procedat și ieri. „Voi susțineti că mi-ați câștigat campania electorală? Voi care n-ați fost în stare nici măcar să câștigați alegerile în circumscripțiile pentru care ați candidat”? De parcă Jose Murinho nu ar avea voie să-și revendice meritele pentru câștigarea de două ori a Champions League ca antrenor pe motiv că el, ca jucător,  a fost un mediocru.

Așa înțelege Traian Băsescu exercitarea puterii: să pună stăpânire pe frica cuiva și să i-o arate. Ceea ce n-a înțeles încă, dar cu siguranță se va găsi cineva să-i dezlușească, este că frica, peste o anumită limită, se poate transforma în curaj nebun. Și atunci să te ții!

Contele de Saint GermainEditorialealegeri PD-L,Basescu,Blaga,Boc,frica,Jose Murinho,santajTot mai des aparițiile publice ale lui Traian Băsescu seamănă cu niște ultimatumuri din sfera reglărilor de conturi. Pe de o parte famiglia este mobilizată sub Godfather, pe de altă parte inamicul este somat la capitulare. Tonul și interpretarea fiecărui discurs sunt esențiale în logica decriptării și a stabilirii valorii...Blog politic si polemic