Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

După ce, săptămâna trecută, v-am propus o viziune a lui Nae Ionescu despre prejudecata inteligenţei, viziune în care se făcea elogiul politicianului – om de acţiune în dauna oamenilor inteligenţi care uită de acţiune fiind seduşi de idei, azi vă propun o contra-viziune, a unei personalităţi pe care vă las să o descoperiţi singuri, despre riscurile divinizării acţiunii pure.

Lectură plăcută!

Bigotismul culturii versus perturbare

“Din perspectiva “bigotismului culturii”, viaţa umană trebuia să se pună în slujba culturii pentru că numai aşa se putea încărca de o substanţă stimabilă. Drept care ea, viaţa umană, existenţa noastră pură, ar fi prin ea însăşi ceva lipsit de valoare şi nevrednic de apreciere.

Acest mod de a răsturna relaţia efectivă dintre viaţă şi cultură, dintre acţiune şi contemplaţie, a făcut ca în ultima sută de ani să ia naştere o supraproductie de idei, de cărţi si de opere de artă, o veritabilă inflaţie culturală. S-a produs de dragul producţiei, în loc să se ia seama la consum, la ideile necesare de care are nevoie omul de azi şi pe care le poate absorbi.

Dar aspectul cel mai grav în aberaţia intelectualistă care este bigotismul culturii nu este acesta, ci constă în a-i prezenta omului cultura, interiorizarea,  gândirea ca pe un har sau un giuvaer pe care el trebuie să şi-l adauge vieţii, prin urmare ca pe ceva care se găseşte deocamdată în afara ei, ca si cum ar exista o trăire fără cultură şi fără gândire, ca şi cum ar fi cu putinţă să trăim fară a ne interioriza.

Aberaţiei intelectualiste care izolează contemplaţia de acţiune i-a succedat aberaţia contrară: cea voluntaristă, care se despovărează de contemplaţie şi divinizează acţiunea pură. Este un mod de a interpreta eronat teza anterioară: şi anume că omul este, originar şi fundamental vorbind, acţiune.

Aşa cum s-a intâmplat şi alteori in trecutul cunoscut, popoarele se cufundă din nou acum, în perturbare. Se vorbeşte numai de acţiune. Demagogii, impresari ai perturbării, care au şi dus la moarte diverse civilizaţii, îi biciuiesc pe oameni ca să nu mai reflecteze, se străduiesc să-i menţină înghesuiţi în mulţimi, ca să nu-şi poată reconstrui persoana exact acolo unde ea se poate în exclusivitate reconstrui, în singurătate. Ei denigrează slujirea adevărului şi ne propun în locul lui mituri. Şi astfel reuşesc oamenii să cadă pradă pasiunii şi, printre fervori şi orori, să-şi iasă din sine, să coboare şi să recadă în animalitate. Aceasta e scena, totdeauna identica în epocile în care este divinizată acţiunea pură. Spaţiul se populează cu crime. Viaţa oamenilor îşi pierde valoarea, îşi pierde preţul şi se practică toate formele de violenţă şi jaf. Mai cu seamă de jaf. De aceea, ori de câte ori se va observa că urcă la orizont şi ajunge să predomine figura omului de acţiune pur, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să fii gata de încăierare.

Dizlocată sub această formă din articulaţia sa normală cu contemplaţia, cu interiorizarea, acţiunea pură permite şi suscită doar o înlănţuire de nechibzuinţe pe care ar fi mai nimerit să o numim dezlănţuire.

Aşa stând lucrurile, pare o dovadă de cuminţenie ca acolo unde circumstanţele mai lasă un răgaz, oricât ar fi el de fragil, să încercăm a rupe cercul magic al perturbării, care ne precipită dintr-o nechibzuinţă într-alta. Să ne spunem deci: fii calm! Ce mesaj poartă acest imperativ? Pur şi simplu acela de a ne pofti să suspendăm o clipă acţiunea, pentru a ne reculege în sinea noastră, pentru a ne trece în revistă ideile despre circumstanţă şi a ne făuri un plan strategic. Fără retragere strategică în sine, fără gândire vigilentă, viaţa umană este imposibilă. Nu e o întâmplare că toţi marii întemeietori de religii şi-au precedat apostolatul cu retrageri faimoase. Buddha se retrage în munţi; Mahomed se retrage la cortul său şi, chiar în cort fiind, se retrage din el acoperindu-şi capul cu burnusul; mai presus de toţi, Isus se însingurează 40 de zile în pustie.

Există astăzi pe lume un lucru măreţ care trage să moară, şi anume adevărul. Fără oarecare marjă de linişte, adevărul sucombă. Să nu permitem să se întâmple asta.”

Contele de Saint GermainLecturi impartasiteBigotismul culturii,contemplatici,Nae Ionescu,oameni de actiune,perturbare,relatia viata - culturaDupă ce, săptămâna trecută, v-am propus o viziune a lui Nae Ionescu despre prejudecata inteligenţei, viziune în care se făcea elogiul politicianului – om de acţiune în dauna oamenilor inteligenţi care uită de acţiune fiind seduşi de idei, azi vă propun o contra-viziune, a unei personalităţi pe care vă...Blog politic si polemic