Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

După ce, săptămâna trecută, v-am propus o viziune a lui Nae Ionescu despre prejudecata inteligenței, viziune în care se făcea elogiul politicianului „“ om de acțiune în dauna oamenilor inteligenți care uită de acțiune fiind seduși de idei, azi vă propun o contra-viziune, a unei personalități pe care vă las să o descoperiți singuri, despre riscurile divinizării acțiunii pure.

Lectură plăcută!

Bigotismul culturii versus perturbare

„Din perspectiva „bigotismului culturii”, viața umană trebuia să se pună în slujba culturii pentru că numai așa se putea încărca de o substanță stimabilă. Drept care ea, viața umană, existența noastră pură, ar fi prin ea însăși ceva lipsit de valoare și nevrednic de apreciere.

Acest mod de a răsturna relația efectivă dintre viață și cultură, dintre acțiune și contemplație, a făcut ca în ultima sută de ani să ia naștere o supraproductie de idei, de cărți si de opere de artă, o veritabilă inflație culturală. S-a produs de dragul producției, în loc să se ia seama la consum, la ideile necesare de care are nevoie omul de azi și pe care le poate absorbi.

Dar aspectul cel mai grav în aberația intelectualistă care este bigotismul culturii nu este acesta, ci constă în a-i prezenta omului cultura, interiorizarea,  gândirea ca pe un har sau un giuvaer pe care el trebuie să și-l adauge vieții, prin urmare ca pe ceva care se găsește deocamdată în afara ei, ca si cum ar exista o trăire fără cultură și fără gândire, ca și cum ar fi cu putință să trăim fară a ne interioriza.

Aberației intelectualiste care izolează contemplația de acțiune i-a succedat aberația contrară: cea voluntaristă, care se despovărează de contemplație și divinizează acțiunea pură. Este un mod de a interpreta eronat teza anterioară: și anume că omul este, originar și fundamental vorbind, acțiune.

Așa cum s-a intâmplat și alteori in trecutul cunoscut, popoarele se cufundă din nou acum, în perturbare. Se vorbește numai de acțiune. Demagogii, impresari ai perturbării, care au și dus la moarte diverse civilizații, îi biciuiesc pe oameni ca să nu mai reflecteze, se străduiesc să-i mențină înghesuiți în mulțimi, ca să nu-și poată reconstrui persoana exact acolo unde ea se poate în exclusivitate reconstrui, în singurătate. Ei denigrează slujirea adevărului și ne propun în locul lui mituri. Și astfel reușesc oamenii să cadă pradă pasiunii și, printre fervori și orori, să-și iasă din sine, să coboare și să recadă în animalitate. Aceasta e scena, totdeauna identica în epocile în care este divinizată acțiunea pură. Spațiul se populează cu crime. Viața oamenilor își pierde valoarea, își pierde prețul și se practică toate formele de violență și jaf. Mai cu seamă de jaf. De aceea, ori de câte ori se va observa că urcă la orizont și ajunge să predomine figura omului de acțiune pur, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să fii gata de încăierare.

Dizlocată sub această formă din articulația sa normală cu contemplația, cu interiorizarea, acțiunea pură permite și suscită doar o înlănțuire de nechibzuințe pe care ar fi mai nimerit să o numim dezlănțuire.

Așa stând lucrurile, pare o dovadă de cumințenie ca acolo unde circumstanțele mai lasă un răgaz, oricât ar fi el de fragil, să încercăm a rupe cercul magic al perturbării, care ne precipită dintr-o nechibzuință într-alta. Să ne spunem deci: fii calm! Ce mesaj poartă acest imperativ? Pur și simplu acela de a ne pofti să suspendăm o clipă acțiunea, pentru a ne reculege în sinea noastră, pentru a ne trece în revistă ideile despre circumstanță și a ne făuri un plan strategic. Fără retragere strategică în sine, fără gândire vigilentă, viața umană este imposibilă. Nu e o întâmplare că toți marii întemeietori de religii și-au precedat apostolatul cu retrageri faimoase. Buddha se retrage în munți; Mahomed se retrage la cortul său și, chiar în cort fiind, se retrage din el acoperindu-și capul cu burnusul; mai presus de toți, Isus se însingurează 40 de zile în pustie.

Există astăzi pe lume un lucru măreț care trage să moară, și anume adevărul. Fără oarecare marjă de liniște, adevărul sucombă. Să nu permitem să se întâmple asta.”

Contele de Saint GermainLecturi impartasiteBigotismul culturii,contemplatici,Nae Ionescu,oameni de actiune,perturbare,relatia viata - culturaDupă ce, săptămâna trecută, v-am propus o viziune a lui Nae Ionescu despre prejudecata inteligenței, viziune în care se făcea elogiul politicianului '“ om de acțiune în dauna oamenilor inteligenți care uită de acțiune fiind seduși de idei, azi vă propun o contra-viziune, a unei personalități pe care vă...Blog politic si polemic