Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Tot mai des apariţiile publice ale lui Traian Băsescu seamănă cu nişte ultimatumuri din sfera reglărilor de conturi. Pe de o parte famiglia este mobilizată sub Godfather, pe de altă parte inamicul este somat la capitulare.

Tonul şi interpretarea fiecărui discurs sunt esenţiale în logica decriptării şi a stabilirii valorii adăugate,. Mai ales în cazul unui personaj atât de expresiv, atât de irepresibil cabotin cum este domnul Băsescu..

Ultima scenetă, interpretată de pe poziţii de limbaj cazon dar de vestimentaţie casual, comunică, prin prima componentă, enervare şi îngrijorare iar prin a doua dorinţa de a sugera cu orice preţ relaxare. Asta înseamnă că domnul preşedinte nu era deloc relaxat în acele momente.

Ceea ce, cred eu, l-a împins la această reîncălcare pe faţă şi, de data asta cu riscuri, a statutului său de preşedinte care nu ar trebui să se amestece în viaţa internă a partidelor, este succesul limitat (ca să nu îl numesc altfel) al primei sale intervenţii în favoarea lui Boc şi, implicit, eşecul eliminării din luptă a lui Blaga. Cei cărora le-au cedat nervii în secunda doi după acea iniţială încruntare a sprâncenelor prezidenţiale de acum câteva săptămâni au fost vexant de puţini. Unde sunt vremurile de altădată când doar ţăcănitul în cadenţă poruncitoare al tocurilor doamnei Udrea crea vibratia unanimităţii? Chiar s-au dus? Da, iată! Şi nu s-au dus cu mâna goală ci au luat cu ele şi frica difuză, paralizantă.  Tot ce-a mai rămas acum de exploatat este frica întemeiată. Pe ascultări compromiţătoare, pe afaceri oneroase, pe şantaje, pe bani de neprimit sau de returnat în caz că…

Fraza cu căprăria şi caporalul, deşi s-a dorit a părea spontană, trădează o premeditare sub imperiul unei megalomanii cu fireturi şi sceptru. Rostul ei era crearea unei antiteze care să-l arunce pe Blaga în derizoriu. Dar antiteză cu cine? Oare cu Boc? Cu fruntaşul Boc?

Să fim serioşi! Reflectorul era deja pus pe căpitanul de navă. Cu toţi lucşii din dotare. Iată la ce preşedinte care să conducă partidul PD-L se referea Traian Băsescu. Păi cum, după ce nu va mai fi la Cotroceni să rămână de izbelişte? Fără timonă, fără partid, fără imunitate?

Regula de la care nu se abate TB este că exteriorizările sale de forţă trebuie să fie direct proporţionale cu pericolul, cu temerile sale interioare. Cu cât situatia devine mai critică, cu atât mesajul său de ripostă nemiloasă trebuie să fie mai clar, mai înfricoşător. “Vreţi să mă terminaţi? Mor cu voi de gât”! Aşa a procedat şi ieri. “Voi susţineti că mi-aţi câştigat campania electorală? Voi care n-aţi fost în stare nici măcar să câştigaţi alegerile în circumscripţiile pentru care aţi candidat”? De parcă Jose Murinho nu ar avea voie să-şi revendice meritele pentru câştigarea de două ori a Champions League ca antrenor pe motiv că el, ca jucător,  a fost un mediocru.

Aşa înţelege Traian Băsescu exercitarea puterii: să pună stăpânire pe frica cuiva şi să i-o arate. Ceea ce n-a înţeles încă, dar cu siguranţă se va găsi cineva să-i dezluşească, este că frica, peste o anumită limită, se poate transforma în curaj nebun. Şi atunci să te ţii!

Contele de Saint GermainEditorialealegeri PD-L,Basescu,Blaga,Boc,frica,Jose Murinho,santajTot mai des apariţiile publice ale lui Traian Băsescu seamănă cu nişte ultimatumuri din sfera reglărilor de conturi. Pe de o parte famiglia este mobilizată sub Godfather, pe de altă parte inamicul este somat la capitulare. Tonul şi interpretarea fiecărui discurs sunt esenţiale în logica decriptării şi a stabilirii valorii...Blog politic si polemic