Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Acest comentariu a fost propus spre publicare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche intitulat “Indicatii pretioase”, articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/indica-ii-pre-ioase)

 

 

J’arracherai, sans une larme, sans un cri
Les liens secrets qui  dechirent ma peau
Me liberant de toi pour trouver le repos
Et Pourtant.. Et Pourtant..je n’aime que toi…

(Charles Aznavour – Et pourtant…)

 

Citesc şi eu forumurile articolelor domnului Pleşu. Uneori mai şi scriu pe ele. Mi se par interesante, crude, colorate, vii, şi peluză grobiană de stadion dar şi tribună promiţătoare de cenaclu, pe scurt, mi se par adevărate.  Adevărate nu în sensul absolut ci pentru lumea pe care o reprezintă, lumea cititorilor lui Andrei Pleşu. De aceea sunt surprins să constat că pentru analiza acestei  lumi, totuşi complexă şi care, în plus, mai este şi pleşucentrică,  autorul a optat pentru mijloace reducţioniste: scara binară şi tonul persiflant.

Forumiştii domnului Pleşu sunt în viziunea dânsului fie negri ca noaptea („proşti volubili şi ţîfnoşi”), fie albi ca ziua („oameni cuviincioşi a căror prezenţă e consolatoare”). În vesper dar şi la auroră, când cele două semilumi se întrepătrund, autorul le descoperă şi însuşiri comune, evident invocate în pandant cu dispreţul său de aristocrat al conivenţei. Astfel , indiferent că aparţin zilei sau nopţii, toţi forumişti  lui AP ”îşi joacă muşchii prin subsoluri de pagină”, au o mentalitate de „autori de subterană” şi, pentru că sunt ignobili prin definiţie şi laşi prin constituţie, se ascund sub anonimatul nick-ului.

În vreme ce domnia sa debordează de curaj semnând ce scrie dar scriind ce trebuie. Noroc că suntem o ţară liberă şi nu-l obligă nimeni să-şi semneze şi atât de temerarele tăceri. Vă închipuiţi cum ar suna: „Nu mă pricep la istorie, nu contez pe competenţa mea, nu mă pronunţ în legătură cu „trădarea” regelui Mihai. Semnat: Andrei Pleşu, Directorul Institutului de Istorie a Religiilor, Doctor în istorie”. Mobilizator!

Există o explicaţie a modului în care Andrei Pleşu îşi tratează azi forumiştii. Aceasta este foarte asemănătoare cu explicaţia modului în care Traian Băsescu îşi tratează azi poporul. Statistic, fiecare dintre cei doi mici şefi de lume stă, în clipa asta,  foarte prost la capitolul „încredere a electoratului propriu”, lucru care-i  face peste măsură de nervoşi, ostili până la sancţionarea acestui electorat. Ca-n dragostea înşelată. Invit, pe oricine nu mă crede, să verifice forumurile  lui AP din ultimul an şi o să se convigă că, într-o proporţie covârşitoare, la articolele vizând actualitatea politică românească, contestatarii săi sunt mult mai numeroşi decât, laolaltă, admiratorii şi neutrii. Iau ca exemplu ultimul articol al lui AP din Adevărul, acela referitor la Doina Cornea.  Din 55 de comentarii 43 sunt critice, 7 neutre şi  5 laudative. Şi asta după ce comentariile din primele 2 zile au fost şterse, din motive care, desigur, n-au nimic de-a face cu cenzura. Pentru un scriitor cu talentul şi carisma lui Andrei Pleşu, al cărui succes la public până nu demult îl făcea şi pe Gabriel Liiceanu să-şi recunoască gelozia, o astfel de schimbare de polaritate în rândul cititorilor poate fi resimţită cu duritatea unuia dulter.

Andrei Pleşu o fi dânsul apolinic aşa, în general, dar când vine vorba de brendul personal devine, iată, ceva ce nu există: un soi de …dionisiac agresivo – depresiv .

Nu îşi poate reprima impulsul de a o face dintr-o singură suflare pe Dana Grecu prost crescută, ignorantă şi de reacredinţă, nici de a o gratula pe altă doamna care, altfel, zice că îi e „simpatică” (just compliment de plasare în derizoriul) şi în a cărei cordialitate a crezut (albul de zi),  cu aprecierea că ar  fi expusă “pornirilor oarbe ale luptei ideologice” (negrul de noapte).

“Nu înţeleg”! pare a spune domnul Pleşu, precum Brânzovenescu: “am scris destule rele despre Traian Băsescu” et pourtant „nu se pune, stau sub o etichetă de nedezlipit”. Păi cum să se pună, maestre, dacă dumneata citezi din ispravnicul (de la isprava din Parlament) Sever Voinescu precum din Mahabharata, ca şi cum el ar fi  fratele dumitale, Pandavas iar Băsescu  Kauranas; cum să se pună, dacă dumneata ne-ai procopsit cu lubricul Teodor Baconschi (pe care ni-l recomanzi in continuare), sub ministeriatul căruia ne-am rupt de Franţa şi Germania?  Lumea citeşte şi înţelege, asta este explicaţia: ET POURTANT, TU N’AIME QUE LUI… LUI de la Cotroceni!

Domnul Pleşu e furios pentru că are impresia că noi l-am părăsit pe dânsul. Eu îl corectez: dânsul ne-a părăsit pe noi. E o nuanţă care ar trebui să-l facă mai bun şi mai îngăduitor; să-l ajute să ne-nţeleagă răbufnirile şi, poate, să nu mai afirme cu atâta trufie de boxeur la declaraţiile de cântar: “O să fac la fel şi de-aici înainte”.

Nu eu ci Nicolae Iorga a afirmat: „Omul cinstit spune totdeauna de ce s-a schimbat, celălalt tăgăduieşte orice schimbare”.  Iar Iorga nu e un „simplu forumist”.

Contele de Saint GermainEditorialePolemiceAdevarul,andrei plesu,Aznavour,Dana Grecu,Dilema Veche,Doina Cornea,forum,Nicolae Iorga,regele Mihai,Sever Voinescu,Teodor Baconschi,Traian Basescu(Acest comentariu a fost propus spre publicare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche intitulat 'Indicatii pretioase', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/indica-ii-pre-ioase)     J'arracherai, sans une larme, sans un cri Les liens secrets qui  dechirent ma peau Me liberant de toi pour trouver le repos Et Pourtant.....Blog politic si polemic