Et pourtant…
(Acest comentariu a fost propus spre publicare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche intitulat “Indicatii pretioase”, articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/indica-ii-pre-ioase)
J’arracherai, sans une larme, sans un cri
Les liens secrets qui dechirent ma peau
Me liberant de toi pour trouver le repos
Et Pourtant.. Et Pourtant..je n’aime que toi…
(Charles Aznavour – Et pourtant…)
Citesc şi eu forumurile articolelor domnului Pleşu. Uneori mai şi scriu pe ele. Mi se par interesante, crude, colorate, vii, şi peluză grobiană de stadion dar şi tribună promiţătoare de cenaclu, pe scurt, mi se par adevărate. Adevărate nu în sensul absolut ci pentru lumea pe care o reprezintă, lumea cititorilor lui Andrei Pleşu. De aceea sunt surprins să constat că pentru analiza acestei lumi, totuşi complexă şi care, în plus, mai este şi pleşucentrică, autorul a optat pentru mijloace reducţioniste: scara binară şi tonul persiflant.
Forumiştii domnului Pleşu sunt în viziunea dânsului fie negri ca noaptea („proşti volubili şi ţîfnoşi”), fie albi ca ziua („oameni cuviincioşi a căror prezenţă e consolatoare”). În vesper dar şi la auroră, când cele două semilumi se întrepătrund, autorul le descoperă şi însuşiri comune, evident invocate în pandant cu dispreţul său de aristocrat al conivenţei. Astfel , indiferent că aparţin zilei sau nopţii, toţi forumişti lui AP ”îşi joacă muşchii prin subsoluri de pagină”, au o mentalitate de „autori de subterană” şi, pentru că sunt ignobili prin definiţie şi laşi prin constituţie, se ascund sub anonimatul nick-ului.
În vreme ce domnia sa debordează de curaj semnând ce scrie dar scriind ce trebuie. Noroc că suntem o ţară liberă şi nu-l obligă nimeni să-şi semneze şi atât de temerarele tăceri. Vă închipuiţi cum ar suna: „Nu mă pricep la istorie, nu contez pe competenţa mea, nu mă pronunţ în legătură cu „trădarea” regelui Mihai. Semnat: Andrei Pleşu, Directorul Institutului de Istorie a Religiilor, Doctor în istorie”. Mobilizator!
Există o explicaţie a modului în care Andrei Pleşu îşi tratează azi forumiştii. Aceasta este foarte asemănătoare cu explicaţia modului în care Traian Băsescu îşi tratează azi poporul. Statistic, fiecare dintre cei doi mici şefi de lume stă, în clipa asta, foarte prost la capitolul „încredere a electoratului propriu”, lucru care-i face peste măsură de nervoşi, ostili până la sancţionarea acestui electorat. Ca-n dragostea înşelată. Invit, pe oricine nu mă crede, să verifice forumurile lui AP din ultimul an şi o să se convigă că, într-o proporţie covârşitoare, la articolele vizând actualitatea politică românească, contestatarii săi sunt mult mai numeroşi decât, laolaltă, admiratorii şi neutrii. Iau ca exemplu ultimul articol al lui AP din Adevărul, acela referitor la Doina Cornea. Din 55 de comentarii 43 sunt critice, 7 neutre şi 5 laudative. Şi asta după ce comentariile din primele 2 zile au fost şterse, din motive care, desigur, n-au nimic de-a face cu cenzura. Pentru un scriitor cu talentul şi carisma lui Andrei Pleşu, al cărui succes la public până nu demult îl făcea şi pe Gabriel Liiceanu să-şi recunoască gelozia, o astfel de schimbare de polaritate în rândul cititorilor poate fi resimţită cu duritatea unuia dulter.
Andrei Pleşu o fi dânsul apolinic aşa, în general, dar când vine vorba de brendul personal devine, iată, ceva ce nu există: un soi de …dionisiac agresivo – depresiv .
Nu îşi poate reprima impulsul de a o face dintr-o singură suflare pe Dana Grecu prost crescută, ignorantă şi de reacredinţă, nici de a o gratula pe altă doamna care, altfel, zice că îi e „simpatică” (just compliment de plasare în derizoriul) şi în a cărei cordialitate a crezut (albul de zi), cu aprecierea că ar fi expusă “pornirilor oarbe ale luptei ideologice” (negrul de noapte).
“Nu înţeleg”! pare a spune domnul Pleşu, precum Brânzovenescu: “am scris destule rele despre Traian Băsescu” et pourtant „nu se pune, stau sub o etichetă de nedezlipit”. Păi cum să se pună, maestre, dacă dumneata citezi din ispravnicul (de la isprava din Parlament) Sever Voinescu precum din Mahabharata, ca şi cum el ar fi fratele dumitale, Pandavas iar Băsescu Kauranas; cum să se pună, dacă dumneata ne-ai procopsit cu lubricul Teodor Baconschi (pe care ni-l recomanzi in continuare), sub ministeriatul căruia ne-am rupt de Franţa şi Germania? Lumea citeşte şi înţelege, asta este explicaţia: ET POURTANT, TU N’AIME QUE LUI… LUI de la Cotroceni!
Domnul Pleşu e furios pentru că are impresia că noi l-am părăsit pe dânsul. Eu îl corectez: dânsul ne-a părăsit pe noi. E o nuanţă care ar trebui să-l facă mai bun şi mai îngăduitor; să-l ajute să ne-nţeleagă răbufnirile şi, poate, să nu mai afirme cu atâta trufie de boxeur la declaraţiile de cântar: “O să fac la fel şi de-aici înainte”.
Nu eu ci Nicolae Iorga a afirmat: „Omul cinstit spune totdeauna de ce s-a schimbat, celălalt tăgăduieşte orice schimbare”. Iar Iorga nu e un „simplu forumist”.
https://www.conteledesaintgermain.ro/et-pourtant/27-06-2011EditorialePolemiceAdevarul,andrei plesu,Aznavour,Dana Grecu,Dilema Veche,Doina Cornea,forum,Nicolae Iorga,regele Mihai,Sever Voinescu,Teodor Baconschi,Traian Basescu(Acest comentariu a fost propus spre publicare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche intitulat 'Indicatii pretioase', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/indica-ii-pre-ioase) J'arracherai, sans une larme, sans un cri Les liens secrets qui dechirent ma peau Me liberant de toi pour trouver le repos Et Pourtant.....Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainComentarii prin Facebook:
În atmosfera asta demenţială există două obsesii:obsesia politică numită băSSecu a unei popoulaţii care este anticomunistă,anticapitalistă şi prosecuristă în acelaşi timp,şi obsesia intelectuală despre Andrei Pleşu(un “fost” comunist,securist,mason,filosemit până la trădarea intereselor naţionale,proamerican şi mare “sugativă” de fonduri…europene).Mărturisesc că nu înţeleg “fenomenul” Andrei Pleşu fiindcă opera lui nu este atât de remarcabilă încât să rămână un “nume” în cultura şi literatura română.Totuşi,el produce obsesii,iubiri pătimaşe şi ură.Oare,de ce?!Nu cred că doar fiindcă este un fel de “tartore de şcoală nouă”;mai degrabă fiindcă “scriitorii” vor şi ei să aibă acces la fondurile publice şi acest lucru nu se poate face decât prin filiera mafiotă Pleşu.Judecând numai politic,băSSecu şi Pleşu sunt deopotrivă vinovaţi pentru starea de subcultură a populaţiei României,chestie care,pe scară istorică,poate fi considerată trădare.
Si eu am facut in comentariul de astazi o paralela – nu la fel de drastica precum a ta – intre cei doi. Vorbim pana la urma de faptul ca intersectia pacatelor politicianului cu pacatele intelectualului (a)plecat este o multime nevida.
“Et pourtant” al lui AP seamana cu “si totusi iubirea” al altui AP, mare iubitor si el de fund de presedinte mesianic. Zic si eu, ca prostul volubil si tafnos, ca nu toti pot fi oameni cuviinciosi cu prezenta consolatoare ca alde @luc si @Ingineru. Plus de asta, conu Plesu asta mai e si nesimtit, o lasa pe biata Alma sa-si duca singurica crucea pt. furtul din Parlament, dar nu-i bate obrazul gros putorii de Cotoy sa puna si el mana s-o ajute, ca doar i-a fost complice la ciordeala. Asa-i cand intelectualu nostru trece de la J`accuse in jacuzzi.
Daaa, am vazut cum il critica AP pe baseecu, cu dragoste si grija, ca alalalt AP pe Nea Ceasca. Aloo, Crin, i-auzi ce zice nen-tu Plesu, cica o sa te iubeasca si pe tine abia cand o sa-i rasplatesti valetii asa cum o face acum Traian!
Iata cum si Paunescu critica regimul Ceausescu:
…
În lunga şi ploioasa noapte deci
Prin care şi tu ţara noastră treci,
În noaptea marilor fărădelegi
În noaptea secolului douăzeci,
Când nu Bălcescu se născu, ci noi,
Când nu Viteazu se născu, ci noi,
Când ne trezirăm în lumină goi
Că de durere ni se umflă nara,
Aflarăm că se poate întreba
De-a lungul ori de-a latul cineva :
Pe mâna cui, în grija cui e ţara ?
…
(Adrian Păunescu)
Ca apoi, in partea a doua, sa o dea total la intors:
“Si-atunci vedem ca veacul e al tau,
Ca binele rasare brusc din rau,
…”
Deci genul asta de critica la alibi, la deruta, pentru dus de nas naivii, nu mai are succes. Cel putin la naivii care s-au desteptat sau la cei care nu sunt cronici.
Asta nu-l impiedica pe domnul Plesu sa incerce totusi… Are ceva de pierdut?