Contestatarilor mei

Stimaţi colegi de forum, Încep prin a vă preveni că nu veţi găsi in cele ce urmează nici jigniri, nici ironii muşcătoare, nici reproşuri. Sunteţi persoane care v-aţi consumat  minute bune din timpul vostru liber pentru a-mi citi comentariile şi, în supliment, mi-aţi dedicat şi alte minute, bonus,  pentru a mă interpela. Că aţi făcut-o criticându-mă, uneori chiar înjurându-mă, contează mai puţin. Pentru mine faptul că mi-aţi acordat atenţia voastră este mai mult decât măgulitor şi pentru asta, fără nicio ipocrizie, vă mulţumesc. (more…)
continuare...

Et pourtant…

(Acest comentariu a fost propus spre publicare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche intitulat "Indicatii pretioase", articol ce poate fi citit accesand linkul )     J'arracherai, sans une larme, sans un cri Les liens secrets qui  dechirent ma peau Me liberant de toi pour trouver le repos Et Et n'aime que (Charles Aznavour – Et )   Citesc şi eu forumurile articolelor domnului Pleşu. Uneori mai şi scriu pe ele. Mi se par interesante, crude, colorate, vii, şi peluză grobiană de stadion dar şi tribună promiţătoare de cenaclu, pe scurt, mi se par adevărate.  Adevărate nu în sensul absolut ci pentru lumea pe care o reprezintă, lumea cititorilor lui Andrei Pleşu. De aceea sunt surprins să constat că pentru analiza acestei  lumi, totuşi complexă şi care, în plus, mai este şi pleşucentrică,  autorul a optat pentru mijloace reducţioniste: scara binară şi tonul persiflant. (more…)
continuare...

Forumurile – o formă de terapie a străzii

Revista Presei de sambata Peste un anumit nivel de realizare, oamenilor nu le mai place să fie confundaţi cu strada. În general strada înseamnă pentru ei procentul ăla mare, uniformizant, al celor pe care nu-i remarcă nimeni ca personalităţi. Mulţi cred că ieşirea din anonimatul străzii înseamnă decuplarea de problemele acesteia, aderarea la noi proiecte de realitate, unele extrem de exclusiviste şi chiar imorale, cu sisteme de valori şi unităţi de măsură create special. (more…)
continuare...

Forumurile ca platformă de socializare

Trăim într-o lume autistă. Transferarea tot mai mult în virtual a necesităţilor noastre curente (învăţatul, distratul, comunicatul, aprovizionatul etc.), ne-a făcut să ne retragem în noi înşine nepermis de mult pentru sănătatea funcţiei noastre sociale. Chiar şi vociferarea pe forumuri este una perversă atunci când mesajele se încrucişează sterp, emise cu univocă şi frenetică disperare, fără confirmare de recepţie şi fără răspuns. Sunt insă situaţii când din deşertul destinaţiilor mesajelor noastre vane se întrupează interlocutorul.  Atunci parcă îţi ieşi din pielea izolării tale ermetice şi, pe durata unei conversaţii, guşti din nou  bucuria exteriorului populat. Mi se întâmplă asta ori de câte ori primesc răspunsuri care mă incită la răspuns. În Revista Presei de sâmbătă am comentat, cu o nostalgie amară pe alocuri, evoluţia unei publicaţii postrevoluţionare de care am fost extrem de ataşat mulţi ani. Articolul meu, intitulat “ Despre vechea Dilemă (mai nou Veche)” a fost postat şi…
continuare...