Iluzia libertatii absolute

  Motto: Libertatea înseamnă a fi ceea ce vrei din ceea ce poţi. (Rivarol)   Eu cred că politicienii, în imensa lor majoritate, sunt niște ratați. Și, ca urmare firească, niște victime. De cele mai multe ori victime ale propriilor slăbiciuni. Spre politică se îndreaptă cel mai adesea oamenii care, la momentul deciziei, nu sunt în stare să-și ofere o alegere mai bună. Care nu au încredere că s-ar putea realiza prin talent, printr-o profesie care să răspundă unor nevoi lăuntrice, prin forța a ceva din ei care să-i scoată la lumină. (more…)
continuare...

Pe Traian Băsescu și Ion Cristoiu îi unește minciuna groasă

Ion Cristoiu a publicat ieri, pe blogul lui, unul dintre cele mai proaste articole din ultima vreme (). Nu doar că textul este descurajant de lung, dezlânat, plin de repetiţii inestetice şi virgule puse aiurea dar totul dă impresia de încropeală, de improvizaţie, de siluire a logicii factuale de dragul unui soi de teribilism al senectuții, de refuz al propriului amurg. (more…)
continuare...

O bizară pierdere de identitate

Cât a trăit USL, am fost un convins şi energic susţinător al său, de pe baricada PNL. PNL mi se părea, din oferta politică disponibilă, partidul mai spălăţel, mai educat, mai emancipat. Se trăgea şi dintr-o familie în care cuvinte precum principii, iluminism, patriotism, valori individuale, iniţiativă personală nu sunau chiar ca nişte neologisme, ceea ce îi dădea un plus de credibilitate şi atractivitate. (more…)
continuare...

Antenei 3, cu dragoste

Pe vremea studenţiei mele rula în cinematografe un film de succes, cu Sidney Poitier, intitulat “To Sir, With Love” (“Domnului Profesor, cu dragoste”). Era vorba despre lupta unui profesor  de culoare, curajos şi bine intenţionat, cu prejudecăţile, anchilozările şi egoismul colectivităţii didactice albe în mijlocul căreia soarta îl aruncase să supravieţuiască. (more…)
continuare...

Şi gentlemenii scuipă

(Comentariu postat la articolul lui Andrei Plesu din Adevarul, intitulat "Ziaristica", articol ce poate fi citit accesand linkul )   Când un bărbat cu pretenţii de gentlemen ajunge, din parapon, să jignească în public o femeie, zicând despre dânsa că este prost crescută, prima impresie pe care o degajă este aceea a unei revanşe faţă de ceva din bărbăţia lui pe cale de a se veşteji. Apoi, când se inspiră din limbajul lăptarilor, “coniţă”,  pentru a încerca să vândă ca smântână groasă zerul unei mojicii, tot ce reuşeşte să ne transmită este o avansată stare de confuzie faţă de propriul statut. Şi totul, TOTUL, pentru a se amăgi că a avut dreptate atunci când s-a înşelat.
continuare...

Et pourtant…

(Acest comentariu a fost propus spre publicare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche intitulat "Indicatii pretioase", articol ce poate fi citit accesand linkul )     J'arracherai, sans une larme, sans un cri Les liens secrets qui  dechirent ma peau Me liberant de toi pour trouver le repos Et Et n'aime que (Charles Aznavour – Et )   Citesc şi eu forumurile articolelor domnului Pleşu. Uneori mai şi scriu pe ele. Mi se par interesante, crude, colorate, vii, şi peluză grobiană de stadion dar şi tribună promiţătoare de cenaclu, pe scurt, mi se par adevărate.  Adevărate nu în sensul absolut ci pentru lumea pe care o reprezintă, lumea cititorilor lui Andrei Pleşu. De aceea sunt surprins să constat că pentru analiza acestei  lumi, totuşi complexă şi care, în plus, mai este şi pleşucentrică,  autorul a optat pentru mijloace reducţioniste: scara binară şi tonul persiflant. (more…)
continuare...