Dorin Tudoran

Zilele trecute am primit una dintre recompensele neaşteptate şi prea puţin meritate pentru aventura de a ţine, cu destule eforturi, acest blog. Mi-a postat un comentariu, la un articol recent, scriitorul Dorin Tudoran. Nu ştiu dacă pentru vizitatorii de-aici, mulţi dintre ei încă nenăscuţi în 1984, numele domniei sale stârneşte vreo emoţie aparte însă, pentru mine, înseamnă foarte mult. România comunistă a cunoscut puţini dizidenţi care au avut curajul să-şi joace libertatea, chiar viaţa, în lupta inegală cu securitatea ceauşistă. După Paul Goma, în anii ’70, Dorin Tudoran a fost al doilea scriitor român notoriu care l-a înfruntat pe Nicolae Ceauşescu, nu doar în faţă dar şi public. Au mai urmat Mircea Dinescu şi Doina Cornea, la fel de importanţi şi dragi mie, care să completeze o listă dezesperant de scurtă pentru latentul popor român, atât de greu de declanşat când vine vorba de mizele sale majore. Referitor la lupta…
continuare...

Morsa cufurită sau Nişte pamperşi pentru Andrei Pleşu

De ce morsă? E gras, lucios, cu buze răsfrânte şi pofticioase, ca ale hulpavului guzgan rozaliu. Cinetic vorbind este alunecos şi lent, parcă veşnic refugiat în voluptatea siestei. Maestru al imprecaţiei cu vorbă de plastilină jigneşte ca englezii, pe după perdea şi otrăvit. Un birjar, în fondul jignirilor pe care le proferează, dar nu expus gloatei în livrea, pe capra năclăită a birjei, ci ghemuit la pândă în cupeul acesteia tapetat cu sudalme metaforizate pentru a sări la beregată ori de câte ori un bâzâit din altă gamă îi perturbă confortul şi langoarea. Cufurit, pentru că are momente de tresărire din amorţeala digestiei pentru a se grăbi să spârcâie moale, galben-verzui şi puturos (ah, fierea, fierea…) ofticile şi umorile nedigerate pe care mahalaua ineptă i le îndească pe gât. Când amicul lui (de aceeaşi teapă) Gabriel Liiceanu se gudura coprofag pe lângă bucile lui Traian Băsescu limbuţind ode demne de…
continuare...

Decăderea unei aristocraţii contrafăcute

Au profitat de comunism când comunismul era la putere, publicând în turbulenţa sectaristă a acestuia chiar mai uşor, mai nederanjaţi şi cu tiraje mai de răsfăţ, decât propagandiştii de la Ştefan Gheorghiu. Au profitat de comunism şi mai târziu, înfigându-şi colţii în el, când acesta, decăzut în stârv, putea fi atacat fără riscuri, din toate unghiurile şi pe toate gusturile, oricât de canibalice. (more…)
continuare...

Un caraghios fudul

(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Mircea Cartarescu intitulat " Razboiul ratatilor", articol ce poate fi citit accesand linkul )   Mircea Cărtărescu, împletoşat precum regina ridurilor ce-şi împleteşte codiţe să ne-amăgească de la spate, calcă în străchini ori de câte ori mai incearcă să tragă un retuş portretului său de îmbătrânit în rele. (more…)
continuare...

Et pourtant…

(Acest comentariu a fost propus spre publicare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche intitulat "Indicatii pretioase", articol ce poate fi citit accesand linkul )     J'arracherai, sans une larme, sans un cri Les liens secrets qui  dechirent ma peau Me liberant de toi pour trouver le repos Et Et n'aime que (Charles Aznavour – Et )   Citesc şi eu forumurile articolelor domnului Pleşu. Uneori mai şi scriu pe ele. Mi se par interesante, crude, colorate, vii, şi peluză grobiană de stadion dar şi tribună promiţătoare de cenaclu, pe scurt, mi se par adevărate.  Adevărate nu în sensul absolut ci pentru lumea pe care o reprezintă, lumea cititorilor lui Andrei Pleşu. De aceea sunt surprins să constat că pentru analiza acestei  lumi, totuşi complexă şi care, în plus, mai este şi pleşucentrică,  autorul a optat pentru mijloace reducţioniste: scara binară şi tonul persiflant. (more…)
continuare...

De la feţele derutei la feţele făţărniciei

Motto Regele este capul intors spre cer al unui popor intreg, fiinta noastra adunata laolalta intr-un punct inalt. Cand unui popor i se ia suveranul, lui i se ia capul intors catre cer. El este decapitat. Poporul roman a fost decapitat astfel la 30 decembrie 1947. Gabriel Liiceanu   După atacul iraţional de ieri al lui Traian Băsescu asupra Regelui Mihai, sincronizat perfect (credeţi în coincidenţe?) cu atacul hiperraţional, de o răceală reptiliană, al lui Andrei Pleşu asupra Doinei Cornea, un fapt devine tot mai clar: suntem în plin atac concertat al anticomuniştilor impostori asupra anticomuniştilor autentici, adevărate simboluri, încă în viaţă, ale românilor. (more…)
continuare...
12