Adevărurile lui Cărtărescu
(Acest comentariu a fost postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu intitulat “Turbulente si derapaje”, editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-turbulente-si-derapaje-935145.html)
Calităţile de scriitor şi slăbiciunile de om fac din Mircea Cărtărescu o persoană care poate fi citită mai corect după metafore decât după declaraţii. Editorialul de azi e un bun exemplu în acest sens. Ne prezintă nişte adevăruri din subconştientul autorului care demonstrează că nu avem de-a face cu un naiv amăgit ci cu un amăgitor de naivi.
Metafora Băsescu – jucător de cărţi ascunde, pe lângă adevărul pe care MC nu l-ar spune niciodată explicit şi anume că preşedintele său iubit conduce ţara ca şi cum s-ar afla în permanenţă la masa cu postav verde, şi o nuanţă de subtilă încadrare morală : pokeristul de care vorbim nu joacă doar mâna primită de la dealer, cum ar fi normal şi onest ci se foloseşte, zi de zi, şi de cărţi scoase din mânecă. Adică trişează.
O altă metaforă, de data asta dedusă din context, este aceea a relaţiei de tip contractual între domnul Băsescu şi susţinătorii săi publici. MC nu-i reproşează lui TB răul naţional pe care declaraţiile sale iresponsabile îl produc ci faptul că, prin astfel de ieşiri, îi pune « în mare dificultate pe aliaţii săi », încalcă adică nişte clauze care ar condiţiona buna colaborare între părţi, indiferent de performanţa obţinută la conducerea ţării.
Dacă MC percepe corect ansamblul (guvernarea de tip gamble şi susţinerea de tip contractual a lui Băsescu de către intelectualii săi), atunci când priveşte punctual, la detalii, prezintă simptome de accentuat prezbitism politic.
Afirmaţia că « modificarea Constituţiei şi reorganizarea administrativă şi teritorială a ţării sunt aşii din mânecă (ai preşedintelui Băsescu n.a.) » poate fi considerată adevărată doar dacă o citim în cheia tentativei de fraudare, cu succes, a alegerilor din 2012. Altfel, pentru ţară, pentru oameni, pentru « posteritatea Băsescu », aceste două măsuri, aşa cum au fost ele aruncate pe piaţă, încropite peste noapte, fără măcar minime urme de fundamentare tehnico – ştiinţifică, nu reprezintă acum altceva decât nişte ameninţări imense de haos şi dezagregare.
Tot aşa, preluarea argumentului – clişeu al propagandei portocalii că judeţele ar fi o “moştenire comunistă”, şi asta după excelentul recurs la istoria adevărată făcut de Dinu Giurescu pe această temă, demonstrează (dacă mai trebuia!) că MC nu a fost încă înţărcat de la sânul doicii sale de la Cotroceni.
Cum spunea insă cu amară resemnare Florin Iaru, se pare că e vorba de iubire. Şi când e vorba de o ASTFEL de iubire, peste cutume şi ţară, amânarea voită a inţărcatului încetează a mai fi o problemă vizând hrănirea; ea devine o căutare frenetică a voluptăţii.
https://www.conteledesaintgermain.ro/adevarurile-lui-cartarescu/24-06-2011PolemiceBasescu,Dinu Giurescu,Florin Iaru,Mircea Cartarescu,regele Mihai,Senatul EVZ,Turbulente si derapaje(Acest comentariu a fost postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu intitulat 'Turbulente si derapaje', editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-turbulente-si-derapaje-935145.html) Calităţile de scriitor şi slăbiciunile de om fac din Mircea Cărtărescu o persoană care poate fi citită mai corect după metafore decât după declaraţii. Editorialul...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Conte , din perspectiva tineretii nu am nici o problema. Nu tin minte ce varsta am, iau totul in joaca si spun mereu ca atunci cand nu voi mai avea chef de joaca voi muri. Deocamdata cu toata exasperarea ma joc si atunci cand muncesc. Dupa cum mi-a spus un copil; “am treaba , ma joc !”
…
“Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu işi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara! ”
(Mircea Dinescu – Sunt tanar, Doamna)
Dumnezeule mare mi-am citit comentariul si m-am cutremurat oripilat speriat. Ce face un mitocan dintr-un om . Eram o persoana echilibrata si am devenit o exaltata intoleranta speriata.
Cand echilibrul distruge spontaneitatea se cheama apatie, sora cu resemnarea.
In plus echilibrul are tendinta sa mearga mana in mana cu varsta. Asa ca … mai bine tanara decat batrana!
1. Da, e vorba de un contract stabilit in 2006 intre elitele talibane de prada si basecu, cu binecuvantare externa (SUA, PPE). N-or sa strice ei contractul tocmai acum, din pricina unei nefacute a sefului, ca doar Opozitia e infinit mai vinovata. Ce, vreti sa vina mogulii, rusii si securistii, Felix si Ilici?
2. Nu e vorba de iubire aici. Cartarascu e legat prin toate cablurile de stapanii sau, Tismaneanu si Liiceanu. El nu va face nici o miscare fara acordul lor.
3. basecu e frumos ca din c… scos.
Daca cineva mai avea vreun dubiu asupra extractiei comunistoide a actualului presedinte, atacul la adresa regelui ar fi trebuit sa il spulbere. Intregul traseu politic, bazat pe lovituri din culise, pe mitul liderului dominator, pe lipsa de principii dublate de sulijirea neconditionata a puternicului zilei, SUA, il recomanda. Viziunea politica, bazata pe tovarasul cel mai tovaras, adica el, cu MAdN (unicameral) si cu exercitiul democratic exercitat mai degraba la nivel de primarie (oamenii sa voteze pe ala care face treba, partidul primarilor, etc) demonstreaza ca mentalul sau e desprins din anii ’80. Insasi popularitatea sa este de prototip comunist, lider energic si atoatestiutor, cel mai asemanator fiind Putin. Discursul sau este indreptat impotriva oricarui potential adversar politic, normal, aluneca de la “horthisti” si “iredentisti” la corupti din cauza hartii politice. Vina inamicilor este destul de halucinanta: de ce oare Vantu sau Patriciu nu sunt déjà la puscarie, e obscur : dupa o minte normala, sau nu sunt vinovati, sau presedintele nu are destula putere pentru asta, ultima fiind asertiune demonstrand mai degraba incapacitate politica. Care este de fapt vina lui Voiculescu? De ce ar fi diferit de alti mari magnati rosii (Paunesti, Trita Fanita, Popoviciu)? Fiindca s-a opus ?
Camarila este similara: ziaristi (unii talentati) si oameni de litere talentati sustin conducatorul suprem. Restul sunt aruncati in derizoriu. Asemeni noii ordini socialiste, in care nu erau dizidenti, ci doar pungasi sau depravati, si in noua ordine capitalista nu mai sunt oponenti politici, ci doar escroci sau infatuati care se opun marelui om de la timona.
Pe cine reprezinta Basescu de fapt ? Electoral vorbind, a fost Victoria activistului tanar, ceausist, asupra celui batran (Iliescu). Cu lipici inca la multi, semn ca decomunizarea merge greu. Deja intrebarea “ai vrut puterea, ti-am dat-o, ce dracu’ ai facut cu ea?” ar trebui sa incolteasca in mintea tuturor. Multinationalele ? Pana la un punct, da, insa piata Romania era déjà a lor. Active ale statului nu au mai ramas prea multe. Principalul lor adversar era infrstructura birocratia si coruptia (sinidcatele erau déjà aliniate noii ordini capitaliste). Mai nimic din marile promisiuni, agitatia anticoruptie a crescut prima de risc a functionarului public. In schimb s-a prabusit calitatea de consumator a omului de pe strada, din tembelism politic, cu efect direct in cifra de afaceri.
Mai raman insa adevratii tovarasi, cei care au dobandit ce a mai ramas din activele statului. Adevaratii beneficiari ai revoultiei, carora protejarea averilor le consfinteste bunurile dobandite prin masinatii politice. Marii magnati rosii, toti aliniati, care prefera sa tina tara in subdezvoltare decat sa imparta prada postcomunista cu o piata libera. Da, si eu sunt frustrat de rafinaria lui patriciu si de averea lui Voiculescu. Dar intr-o piata libera, daca aceste averi rezista, devin legitimate de compenta manageriala si de efectul mai mult decat benefic in finanta publica. Devin intr-un fel meritate (vezi bursele lui Patriciu si Antenele lui felix, care ne place sau nu, dar au ramas singurele voci critice ale uni presedinte cu caii scapati). Pentru mine PDL-ul sunt frustratii de la revolutie, cei lasati mai la coada de la marea imparteala, care vor si ei ceva pe degeaba de la stat. S-a inchis sezonul de vanatoare, baieti. Atat cei ce au, cat si cei care nu au, trebuie sa se descurce intr-o piata libera, eliberata pe cat posibil de dirijismul etatist. Daca chiar sunteti buni, castigati averi prin afaceri , nu mai faceti coada la liste de partide. Dumnezeu da celui harnic, cititi vechiul testament – e liberal, se pare.
Dincolo de presonaje si organizatii, in Romania e o lupta dura intre conceptele politice, civice si economice liberale si conceptele autoritariste si etatist dirijiste. Nu stiu ce se va intampla cu Crin sau cu PNL, cu Nastase, cu Victor, dar am profunda convingere ca singura solutie pentru Romania e una de extractie liberala.
Mare ghinion pe Băsescu că s-a născut într-o epocă nepotrivită. L-ar fi prins mult mai bine ipostaza de Preşedinte pe timp de război , nu de Preşedinte pe timp de pace. Şi-ar fi dorit să spună „Români, vă ordon: treceți Prutul!” şi nu declararea pe un ton marţial :”Români, vă tai salariile!” Dacă nu s-a bătut cu URSS-ul a trebuit să se mulţumească cu o criză ( acesta-i şi motivul pentru care a anunţat el, şi nu Boc, măsurile de austeritate). Din punct de vedere al panteonului naţional nişte războaie sunt mult mai profitabile decât nişte reforme.
De aia am zis tot timpul că istoria care s-a învaţat şi se învaţă la şcoală ( şi după care se formează viitorii preşedinţi ai ţării!! ) este greşită, pătrunsă de un naţionalism-comunist găunos şi resentimentar. Suntem îmbibaţi de faptele măreţe din manualele de istorie trecând cu vederea subiectivitatea interpretării şi împrejurările istorice în care au avut loc . Privim istoria în termeni de bine şi rău, erou sau trădător, alb sau negru, profund partinic. Câţi dintre noi am putea gândi că Unirea din 1600 nu a fost făcută dintr-o conştiinţă naţională ci din dorinţa de putere a lui Mihai Viteazu (ideea de stat naţiune a apărut în jurul lui 1800!), că Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş erau cam iuţi de mânie chiar şi după standardele epocii, că românii din Ţara Românească şi cei din Moldova s-au căsăpit mult timp în evul mediu, că în mai toată istoria noastră a trebuit să jucăm cum au cântat alţii (inclusiv în al doilea război mondial)…Băsescu n-ar putea gândi nici pe departe în aceşti termeni, adică exact cum nu pot concepe istoria mulţi dintre concetăţenii noştri. Din această rigiditate apar derapajele, fie ele ale preşedintelui sau ale altora, inclusiv ale comentatorilor de pe bloguri…
Vreau să spun că mitocănia lui Băsescu în ce-l priveşte pe rege are (pe lângă egoul supradimensionat al preşedintelui) aceleaşi origini ca prostiile lui Antonescu când acesta vorbeşte de vânzarea ţării către unguri:istoria privită cu ochelari de cal.
P.S. Mi se pare o mare făţărnicie mesajul plin de respect şi stimă pentru rege al aceluiaşi Antonescu, mesajul unui politician care se aliază şi frecventează un securist şi un turnător dovedit, adică exact o slugă a sistemului care „l-a abdicat„ , vorba lui Iliescu, pe rege.
@Lucifer
Telectualii mitocanului sunt niste curve adunate de pe centura culturii din romanica indragostite lulea de banii si onorurile unui bosorog chel chiomb dar generos .
@Conte
Doar stii ca dragostea este oarba dar nu atat de oarba incat sa nu vada mizeria morala in care se balacesc, insa cu mari eforturi trec peste asta pentru ca o curva ramane curva.
Să ne hotărâm:ori relaţia dintre “intelectuali” şi băSSecu este contractuală de tip “îţi dau ca să-mi dai”,ori este vorba de iubire de tip masochist(voluptate…)?!Dacă prima aserţiune este adevărată,atunci totul este logic,”elitele” prestează pentru cultul personalităţii lui băSSecu,pe bani,onoruri şi alte avantaje.Situaţia aceasta poate fi imorală,antinaţională,vinovată,etc,dar este logică în sensul că “am hotărât de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni să ne prostituăm pentru bani”.Chestia cu “iubirea” cu voluptăţile ei,este altceva,este o stare de iraţionalitate,un sentiment care nu poate fi analizat şi care NU poate fi pedepsit fiindcă există scuza “iraţionalităţii iubirii”
Conte,scriitorii noştri nu sunt “iubăreţi”,nu sunt masochişti,nu sunt iraţionali:EI SUNT CELE MAI MARI JEGURI DIN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ!V-aţi pus vreodată problema DE CE în orice democraţie “intelectualilor şi elitelor” NU li se acceptă participarea la deciziile politice majore?!Fiindcă,vai,cazul filozofului Socrate condamnat la moarte de cetăţenii democraţiei ateniene este VALABIL în orice Democraţie şi în orice secol!…
S-ar putea ca la Cartarescu sa fie putin din amadoua. Si contractual, cu plata in costisitoare voiaje transcontinentale de familie si din amor pentru ca omul e sensibil la frumos.
@CdSG:şi care dracu’ e “frumuseţea” conte?!Frumuseţea lui băSSecu,frumuseţea regimului său,frumuseţea/voluptatea masochistă a practicării puterii?!!Ce l-ar putea “excita” estetic şi artistic pe poetul Cărtărescu încât să-şi piardă uzul raţiunii?!Hai să fim serioşi,nu are nicio scuză.Deci,la o adică,poate fi vinovat….de prea multă iubire(dacă asta vă satisface ca explicaţie…)
Evident ca ma refeream la frumusetea lui Basescu…