Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Articol cenzurat pe forumul din Adevarul al domnului Plesu. Rog pe toti cei care vor si pot, sa contribuie la popularizarea lui pe alte cai. Fariseismul si complicitatea de gasca trebuie demascate si descurajate.

Andrei Pleșu devine din ce în ce mai previzibil, pe măsură ce trec anii. Orbita intereselor sale imediate intersectează tot mai rar, periferic și nesubstanțial centrele de putere ale societății. Articolele săptămânale din Dilema Veche și Adevărul dezvăluie un personaj sastisit, erodat în idealuri, care nu mai are forța de a-și retușa contururile tremurate. Ba, mai rău, le adâncește prin repetarea la nesfârșit a unor clișee de gândire și atitudine. Autorul se lasă copleșit de manierismul, deloc elevat, al anchilozării în prejudecăți.
Iată articolul de azi (2 februarie 2015), în care încearcă să comenteze ultimele scandaluri de corupție explodate în mass media românească. Sare în ochi încă de la începutul lecturii lipsa totală de relief a descrierii. Ni se înfățișează una din fețele cele mai monstruoase ale răului, hoția generalizată, dar totul e pus la grămadă, uniformizat, fără grade de comparație, fără lumini și umbre care să dea contur și perspectivă.
„Șefa DIICOT (adică a organizației care se ocupă de criminalitatea organizată) se transformă din acuzator în acuzat, șefi de poliție sunt arestați pentru afaceri dubioase, „žmascați” sunt luați pe sus de alți mascați, la ANAF (adică acolo unde se controlează rigoarea fiscală a cetățeanului) se fac percheziții pentru depistarea unor fraude fiscale, președintele Autorității pentru Supraveghere Financiară e arestat pentru corupție, președinți și membri ai consiliilor județene din toată țara și din toate partidele sunt anchetați și reținuți pentru tot soiul de golănii, la grămadă cu primari, parlamentari, miniștri, membri proeminenți ai diverselor partide politice”.
Avem de-aface cu un mușuroi. Domnul Pleșu este entomologul ce privește de la înălțime, cu lupa, agitația unor insecte bezmeticite de lăcomie, cu scopuri în loc de idealuri. Domnia sa este spirit pur, un observator din altă dimensiune, care nu-și recunoaște nicio participare și niciun aport la relele descrise. Înfățișează un mușuroi în care gravitățile au fost abolite, în care toate vinovățiile par egale. De parcă insectele acestea nu ar fi organizate și ele ierarhic, de parcă răul ar veni din pământ, din hrană, din fatalitate și nicidecum din erorile celor ce le călăuzesc.
Ca și cum ar fi intuit reproșul pe care tocmai i l-am făcut, autorul mai adaugă un paragraf în înșiruirea de perplexități care-l fac să se îndoiască de propria sa țară:
„Primul ministru fură titluri academice și minte vesel și suveran, fostul președinte dansează electoral cu șefi de clan din lumea interlopă, capii serviciilor secrete sunt denunțați pentru trafic de bani și influență, vice-prim-ministrul e în cercetări pentru fraudă electorală. Peste tot, dai peste soți, soții, fini, nași, cumnați, amici, veri, progenituri, mercenari și pile”.
Pare a fi un alt nivel al infernului, o altă bolgie, repartizată mahărilor superlativi. Dar nu este așa pentru că, imediat, în cartea de imobil a bolgiei sunt adăugați păcătoșii bisericii și ai presei.
Traian Băsescu, slăbiciunea (de mai multe feluri ) a domnului Pleșu, e strecurat șmecherește, la fereală, în umbra lui Victor Ponta (ținta predilectă a autorului după ce l-a tocat până l-a scos din scenă pe Crin Antonescu). Acesta este unul din trucurile repetitive și fumate de care Andrei Pleșu nu se mai poate debarasa: să-l critice rar și cu tandrețe pe Băsescu, parcă scuzându-se în fața acestuia, parcă încercând să-i sugereze că tot ce face e fără convingere, doar o mică și nevinovată fățărnicie ca să nu-și piardă chiar toți cititorii.
Trage și concluzii dramatice domnul Pleșu, așa cum stă bine unui narator cu simțul întregului și al intrigii. Dar și concluziile domniei sale sunt tot generalizante, tot la camuflaj, tot cu grija plasării în ceață a realităților neconvenabile:
„Trăim sub ocupația unor țoape! Și, ceea ce e mai grav, nu prea ne pasă. Ne uităm la catastrofă ca la un spectacol. Bombănim, votăm năuc, ne certăm între noi”.
„Trăim” este la timpul prezent. Trecutul apropiat ar fi fost la fel de valabil (dacă nu chiar mai valabil) dar Andrei Pleșu îl evită. Să fie o nevinovată scăpare sau tertipul prin care în ultimii ani a încercat până la exasperare să se prezinte naivilor drept un observator onest și echidistant? E adevărat că, dacă ar fi spus „AM TRÄ‚IT sub ocupația unor țoape” precizia descrierii ar fi suferit. Pentru Traian Băsescu și camarila sa cuvântul „țoapă” ar fi sunat eufemistic. Iar cuvântul care i-ar fi caracterizat fidel nu putea fi folosit de Andrei Pleșu în public pentru că astfel și-ar fi jignit prea grav prietenii și stipendiatorii.
Catastrofa la care vă uitați, domnule Pleșu, este doar proiectată acum. Ea s-a produs, în cea mai consistentă parte a ei, înainte. Cam de când Băsescu Traian a devenit președinte și până când acest blestem a luat sfârșit. Atunci de ce n-ați văzut-o? N-ați vrut? Mafia retrocedărilor, scandalul Microsoft, transformarea SRI într-o superputere, confiscarea justiției de către această superputere, numirea lupului paznic la stână (Alina Bica), fabricarea de procese politice adversarilor incomozi (Năstase, Voiculescu), implicarea masivă a familiei prezidențiale în experiențe penale etc. etc. etc., toate și-au atins apogeul în timpul regimului Băsescu.
Știu, veți sări repede să ne explicați că și în regimul Iliescu s-au comis potlogării, că TOÅ¢I sunt vinovați, că TOÅ¢I sunt corupți, că TOÅ¢I sunt o apă și-un pământ. Nu ne mai puteți păcăli cu fumigena asta. Sunteți scriitor și știți foarte bine că gradele de comparație există și au fost inventate tocmai pentru o mai precisă caracterizare și diferențiere. Folosiți-le!
După ce l-ați desemnat pe Traian Băsescu cel mai bun sau foarte bun sau mai bun în tot felul de probe și competiții politice de ce vă este atât de greu să-i recunoașteți și meritul de părinte și prim inspirator al regimului catastrofal de pe care, azi, începe să se ridice vălul?
N-ați știut? Cine să vă creadă?
Vuiau televiziunile, vuia presa despre hemoragia provocată bugetului național de tot felul de gangsteri băsiști. Ați preferat să vă prefaceți că nu vedeți și nu auziți, pentru că drenuri din această hemoragie mai irigau și arealul dumneavoastră, al „intelectualilor lui Băsescu”.
„Trăiesc într-un loc pe care nu-l mai pot resimți ca fiind „žal meu”.
Pe asta cred că ați scăpat-o din greșeală! Dacă nu v-ați simțit străin în România ultimilor zece ani, pe când s-au petrecut marile devalizări, dar vă simțiți acum, când ele sunt scoase la iveală, înseamnă că nu sunteți doar un nostalgic al regimului Băsescu ci și un stâlp al acestuia, care simte că începe să i se ruineze eșafodajul.
Nu suntem niște furnici și nu sunteți spiritul de veghe. Spargeți oglinzile curbe de care v-ați înconjurat ca să vedeți doar ce și cum vă place, recunoașteți-vă „orbirile” și lăsați pe mai departe doar realitățile să vă dicteze. Este singurul mod de a mai putea nădăjdui la credibilitate în posteritate.

Contele de Saint GermainEditorialeAdevarul,Alina Bica,ANAF,andrei plesu,Crin Antonescu,DIICOT,Dilema Veche,intelectualii lui Basescu,regimul Iliescu,SRI,Victor PontaArticol cenzurat pe forumul din Adevarul al domnului Plesu. Rog pe toti cei care vor si pot, sa contribuie la popularizarea lui pe alte cai. Fariseismul si complicitatea de gasca trebuie demascate si descurajate. Andrei Pleșu devine din ce în ce mai previzibil, pe măsură ce trec anii. Orbita intereselor...Blog politic si polemic