Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Articol cenzurat pe forumul din Adevarul al domnului Plesu. Rog pe toti cei care vor si pot, sa contribuie la popularizarea lui pe alte cai. Fariseismul si complicitatea de gasca trebuie demascate si descurajate.

Andrei Pleşu devine din ce în ce mai previzibil, pe măsură ce trec anii. Orbita intereselor sale imediate intersectează tot mai rar, periferic şi nesubstanţial centrele de putere ale societăţii. Articolele săptămânale din Dilema Veche şi Adevărul dezvăluie un personaj sastisit, erodat în idealuri, care nu mai are forţa de a-şi retuşa contururile tremurate. Ba, mai rău, le adânceşte prin repetarea la nesfârşit a unor clişee de gândire şi atitudine. Autorul se lasă copleşit de manierismul, deloc elevat, al anchilozării în prejudecăţi.
Iată articolul de azi (2 februarie 2015), în care încearcă să comenteze ultimele scandaluri de corupţie explodate în mass media românească. Sare în ochi încă de la începutul lecturii lipsa totală de relief a descrierii. Ni se înfăţişează una din feţele cele mai monstruoase ale răului, hoţia generalizată, dar totul e pus la grămadă, uniformizat, fără grade de comparaţie, fără lumini şi umbre care să dea contur şi perspectivă.
“Şefa DIICOT (adică a organizaţiei care se ocupă de criminalitatea organizată) se transformă din acuzator în acuzat, şefi de poliţie sunt arestaţi pentru afaceri dubioase, „mascaţi” sunt luaţi pe sus de alţi mascaţi, la ANAF (adică acolo unde se controlează rigoarea fiscală a cetăţeanului) se fac percheziţii pentru depistarea unor fraude fiscale, preşedintele Autorităţii pentru Supraveghere Financiară e arestat pentru corupţie, preşedinţi şi membri ai consiliilor judeţene din toată ţara şi din toate partidele sunt anchetaţi şi reţinuţi pentru tot soiul de golănii, la grămadă cu primari, parlamentari, miniştri, membri proeminenţi ai diverselor partide politice”.
Avem de-aface cu un muşuroi. Domnul Pleşu este entomologul ce priveşte de la înălţime, cu lupa, agitaţia unor insecte bezmeticite de lăcomie, cu scopuri în loc de idealuri. Domnia sa este spirit pur, un observator din altă dimensiune, care nu-şi recunoaşte nicio participare şi niciun aport la relele descrise. Înfăţişează un muşuroi în care gravităţile au fost abolite, în care toate vinovăţiile par egale. De parcă insectele acestea nu ar fi organizate şi ele ierarhic, de parcă răul ar veni din pământ, din hrană, din fatalitate şi nicidecum din erorile celor ce le călăuzesc.
Ca şi cum ar fi intuit reproşul pe care tocmai i l-am făcut, autorul mai adaugă un paragraf în înşiruirea de perplexităţi care-l fac să se îndoiască de propria sa ţară:
“Primul ministru fură titluri academice şi minte vesel şi suveran, fostul preşedinte dansează electoral cu şefi de clan din lumea interlopă, capii serviciilor secrete sunt denunţaţi pentru trafic de bani şi influenţă, vice-prim-ministrul e în cercetări pentru fraudă electorală. Peste tot, dai peste soţi, soţii, fini, naşi, cumnaţi, amici, veri, progenituri, mercenari şi pile”.
Pare a fi un alt nivel al infernului, o altă bolgie, repartizată mahărilor superlativi. Dar nu este aşa pentru că, imediat, în cartea de imobil a bolgiei sunt adăugaţi păcătoşii bisericii şi ai presei.
Traian Băsescu, slăbiciunea (de mai multe feluri ) a domnului Pleşu, e strecurat şmechereşte, la fereală, în umbra lui Victor Ponta (ţinta predilectă a autorului după ce l-a tocat până l-a scos din scenă pe Crin Antonescu). Acesta este unul din trucurile repetitive şi fumate de care Andrei Pleşu nu se mai poate debarasa: să-l critice rar şi cu tandreţe pe Băsescu, parcă scuzându-se în faţa acestuia, parcă încercând să-i sugereze că tot ce face e fără convingere, doar o mică şi nevinovată făţărnicie ca să nu-şi piardă chiar toţi cititorii.
Trage şi concluzii dramatice domnul Pleşu, aşa cum stă bine unui narator cu simţul întregului şi al intrigii. Dar şi concluziile domniei sale sunt tot generalizante, tot la camuflaj, tot cu grija plasării în ceaţă a realităţilor neconvenabile:
“Trăim sub ocupaţia unor ţoape! Şi, ceea ce e mai grav, nu prea ne pasă. Ne uităm la catastrofă ca la un spectacol. Bombănim, votăm năuc, ne certăm între noi”.
“Trăim” este la timpul prezent. Trecutul apropiat ar fi fost la fel de valabil (dacă nu chiar mai valabil) dar Andrei Pleşu îl evită. Să fie o nevinovată scăpare sau tertipul prin care în ultimii ani a încercat până la exasperare să se prezinte naivilor drept un observator onest şi echidistant? E adevărat că, dacă ar fi spus “AM TRĂIT sub ocupaţia unor ţoape” precizia descrierii ar fi suferit. Pentru Traian Băsescu şi camarila sa cuvântul “ţoapă” ar fi sunat eufemistic. Iar cuvântul care i-ar fi caracterizat fidel nu putea fi folosit de Andrei Pleşu în public pentru că astfel şi-ar fi jignit prea grav prietenii şi stipendiatorii.
Catastrofa la care vă uitaţi, domnule Pleşu, este doar proiectată acum. Ea s-a produs, în cea mai consistentă parte a ei, înainte. Cam de când Băsescu Traian a devenit preşedinte şi până când acest blestem a luat sfârşit. Atunci de ce n-aţi văzut-o? N-aţi vrut? Mafia retrocedărilor, scandalul Microsoft, transformarea SRI într-o superputere, confiscarea justiţiei de către această superputere, numirea lupului paznic la stână (Alina Bica), fabricarea de procese politice adversarilor incomozi (Năstase, Voiculescu), implicarea masivă a familiei prezidenţiale în experienţe penale etc. etc. etc., toate şi-au atins apogeul în timpul regimului Băsescu.
Ştiu, veţi sări repede să ne explicaţi că şi în regimul Iliescu s-au comis potlogării, că TOŢI sunt vinovaţi, că TOŢI sunt corupţi, că TOŢI sunt o apă şi-un pământ. Nu ne mai puteţi păcăli cu fumigena asta. Sunteţi scriitor şi ştiţi foarte bine că gradele de comparaţie există şi au fost inventate tocmai pentru o mai precisă caracterizare şi diferenţiere. Folosiţi-le!
După ce l-aţi desemnat pe Traian Băsescu cel mai bun sau foarte bun sau mai bun în tot felul de probe şi competiţii politice de ce vă este atât de greu să-i recunoaşteţi şi meritul de părinte şi prim inspirator al regimului catastrofal de pe care, azi, începe să se ridice vălul?
N-aţi ştiut? Cine să vă creadă?
Vuiau televiziunile, vuia presa despre hemoragia provocată bugetului naţional de tot felul de gangsteri băsişti. Aţi preferat să vă prefaceţi că nu vedeţi şi nu auziţi, pentru că drenuri din această hemoragie mai irigau şi arealul dumneavoastră, al “intelectualilor lui Băsescu”.
“Trăiesc într-un loc pe care nu-l mai pot resimţi ca fiind „al meu”.
Pe asta cred că aţi scăpat-o din greşeală! Dacă nu v-aţi simţit străin în România ultimilor zece ani, pe când s-au petrecut marile devalizări, dar vă simţiţi acum, când ele sunt scoase la iveală, înseamnă că nu sunteţi doar un nostalgic al regimului Băsescu ci şi un stâlp al acestuia, care simte că începe să i se ruineze eşafodajul.
Nu suntem nişte furnici şi nu sunteţi spiritul de veghe. Spargeţi oglinzile curbe de care v-aţi înconjurat ca să vedeţi doar ce şi cum vă place, recunoaşteţi-vă “orbirile” şi lăsaţi pe mai departe doar realităţile să vă dicteze. Este singurul mod de a mai putea nădăjdui la credibilitate în posteritate.

Contele de Saint GermainEditorialeAdevarul,Alina Bica,ANAF,andrei plesu,Crin Antonescu,DIICOT,Dilema Veche,intelectualii lui Basescu,regimul Iliescu,SRI,Victor PontaArticol cenzurat pe forumul din Adevarul al domnului Plesu. Rog pe toti cei care vor si pot, sa contribuie la popularizarea lui pe alte cai. Fariseismul si complicitatea de gasca trebuie demascate si descurajate. Andrei Pleşu devine din ce în ce mai previzibil, pe măsură ce trec anii. Orbita intereselor...Blog politic si polemic