Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 5]

După o săptămână destul de agitată, recursul  la lectură este o terapie de recuperare care, la mine, la mulţi, funcţionează.

Nu despre ce citesc acum vreau să vă vorbesc. Dacă totuşi cineva este curios, îi voi spune că recitesc, după mai mulţi ani, seducătoarea alegorie a lui Salman Rushdie intitulată “Versetele satanice”. Perspectiva din care mă raportez acum la această capodoperă este una a luptei riscante, disproporţionate, între bine şi rău, în care răul, cu forţa manetelor puterii, deţinute vremelnic, merge până la a condamna la moarte pe propovăduitorul binelui. Şi totuşi Salman Rushdie trăieşte!

Vreau să vă recomand două dintre preferinţele mele literare.

Una este bijuteria erotica a secolului, romanul lui  Mario Vargas Llosa intitulat “Elogiul mamei vitrege”.

Iată caracterizarea succintă de pe coperta IV a volumului tipărit la Editura Humanitas:

“Daca scenariile erotice din aceasta carte nu-l fac sa roseasca nici pe cel mai pudic cititor nu este pentru ca le-ar lipsi indrazneala. Ci pentru ca Llosa le transforma in arta pura, in joc, in frumusete”.

A doua este cartea pe care mi-aş fi dorit să o scriu eu, atât pentru simplitatea  ei stilistică (of, cat de greu e sa scrii simplu) cât şi pentru superba idee a autorului de a imagina o posibilă secvenţă de viaţă care să exprime un înalt egoism “spiritual”:  acela de a ne împodobi, în exclusivitate, universul intim cu “frumuseţi” particulare,  la care noi vibrăm superlativ.

Mă refer la romanul lui John Fowles intitulat “Colecţionarul”. Apărut în limba română la Editura Polirom, el este caracterizat astfel pe pagina de gardă:

Un roman unic, cu o conceptie absolut originala (amestecand naratiunea cu jurnalul), in care ascutimea observatiei atinge cote nebanuite.

Aparut in 1963 si inregistrand un succes fulgerator, “Colectionarul” este deopotriva o satira a Angliei conservatoare, cu tot ceea cea are ea mai rigid si mai obtuz”.

Duminică plăcută!

Contele de Saint GermainLecturi impartasiteColectionarul,Elogiul mamei vitrege,John Fowles,Mario Vargas Llosa,Salman Rushdie,Versetele SataniceDupă o săptămână destul de agitată, recursul  la lectură este o terapie de recuperare care, la mine, la mulţi, funcţionează. Nu despre ce citesc acum vreau să vă vorbesc. Dacă totuşi cineva este curios, îi voi spune că recitesc, după mai mulţi ani, seducătoarea alegorie a lui Salman Rushdie intitulată...Blog politic si polemic