Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Uneori am invidii literare. Mi-ar fi plăcut, de pildă, să fi scris eu (şi nu John Fowles) “Colecţionarul”. Cum, tot aşa, m-aş fi considerat un răsfăţat al sorţii să am, măcar pe jumătate, metafora şi geniul de povestitor ludic ale lui Salman Rushdie. Himere!
Ceva din amestecul acesta de admiratie şi invidie, de bine şi rău, am simţit în această dimineaţă citind editorialul lui Cornel Nistorescu din Cotidianul intitulat “Băsescu – sfârşit ruşinos de domnie”.
Am cunoscut în copilărie un evreu bătrân, medic itinerant, care îşi făcuse un renume din a pune diagnostice exacte doar prin palpare. Purta după el şi un stetoscop dar cred că îl ţinea mai mult ca element de recuzită, pentru cârcotaşi. Puterea îi stătea în talentul cu care ştia să pună degetele sale miraculoase exact pe “bubă”. “Aici e buba” – obişnuia să spună, iar cel consultat resimţea până în rărunchi adevărul apăsării care urma.
Editorialul de azi al lui Cornel Nistorescu este un astfel de deget, pus cu precizie de lunetist pe o rană camuflată bine de smârcuri şi aparenţe înşelătoare.
Expresia de început “Băseştii au împopistrat-o” fixează teritoriul poveştii care urmează: unul argotic, al excrescenţelor care nasc silă, al fardurilor mirosind a leşie, trase cu şpaclul peste o acnee purulentă.
În acest decor cu ţigani şireţi şi instituţii tâmpe tronează familia prezidenţială, caracterizabilă printr-un singur cuvânt: rapacitate. Nu e nicio diferenţă între fraţi. Linia sângelui îi pune pe amândoi sub un inconfundabil semn: semnul copitei. Închinarea la minciună, la matrapazlâcuri, la ciupeală înterlopă, iată religia ambilor. Or exista biserici pentru aşa ceva? Probabil că da, în largul mării, acolo unde apune soarele şi răsare noaptea, căci Scaraoţchi dublează tot ce e alb pentru a avea apoi ce să înnegrească.
Contrapunerea clanurilor ţigăneşti, primitive dar eficiente, scrobitelor şi lăudatelor (de către americani şi unii intelectuali fini) instituţii de forţă ale noii Românii (DNA, SRI, ANI, DIF), instituţii pe care le-a umilit copios Isaura şi neamul ei, este făcută cu o măiestrie a cuvintelor puţine de care mi-aş dori să fiu şi eu capabil.
“Ce a dat în vileag neamul acesta pitoresc şi infracţional al lui Bercea Mondial face cât o investigaţie a tuturor organismelor amintite mai sus. Florin Anghel, băiatul lui Bercea, se poate lăuda că, în ciuda claselor puţine, le-a arătat românilor ce n-au izbutit nici DNA, nici ANI, nici Parchetul, nici Poliţia. El şi Isaura Formaţia Anghel au lăsat România cu gura căscată”. Nu vi se pare că, în aceste doar patru rânduri, Cornel Nistorescu a reuşit să adune cam tot ce este esenţial în simţămintele noastre faţă de evenimentele discutate?
***
M-a surprins peste măsură următorul comunicat al purtătorului de cuvânt al preşedintelui Traian Băsescu, transmis ieri, spre seară, după reţinerea pentru 24 de ore a lui Mircea Băsescu:
“Demisia şefului statului ar fi cea mai mare piedică pusă justiţiei, astfel creându-se culoar spre Cotroceni premierului Ponta care i-a apărat public fără nicio ezitare pe colegii de partid chemaţi în faţa justiţiei”.
Au fost nenumărate cazuri în care politicieni importanţi sau televiziuni de ştiri i-au cerut cu temei demisia lui Traian Băsescu iar acesta nu a catadicsit să răspundă nici direct, nici prin purtătorul său de cuvânt acestor provocări. Explicaţia tăcerii prezidenţiale era lesne de înţeles: nu dorea ca prin comentariile sale să amplifice atacurile opozanţilor. Prefera să-i ignore, calculând că astfel le subminează demersurile. De ce a răspuns atunci tocmai ieri, în fierbinţeala maximă a evenimentelor când, din punct de vedere al impactului public, răspunsul său avea evident darul să inflameze ideea demisiei şi nicidecum să o dezamorseze?
Una dintre explicaţiile rezonabile care îmi trec prin minte citind acest straniu comunicat este că, de fapt, mesajul emis de la Cotroceni nu a fost destinat publicului larg ci doar a fost transmis către acesta pentru a ajunge, indirect, la alte urechi, unde trebuia. Pot presupune că în urma (sau în perspectiva) uriaşului scandal provocat de arestarea lui Mircea Băsescu, protectori importanţi până mai ieri ai lui Traian Băsescu i-au sugerat o retragere imediată. Iar acesta, ştiind cu ce sperietoare i-a grupat alături de el pe aliaţii săi strategici (sperietoarea PSD = puşcăriabili şi Ponta = obstrucţionarea justiţiei), a mai încercat odată să-i ţină aproape, arătându-le aceeaşi pisică. Cred, astfel spus, că mesajul de ieri al lui Traian Băsescu a fost o implorare adresată unor cancelarii care contează de a nu-şi lua mâna de pe el tocmai acum, într-un moment atât de greu.
Vom vedea dacă am intuit corect sau dacă doar mi s-a părut.

Contele de Saint GermainEditorialeANI,Bercea Mondial,Colectionarul,Cornel Nistorescu,Cotidianul,DIF,DNA,Isaura Anghel,John Fowles,Mircea Basescu,Ponta,PSD,Salman Rushdie,SRIUneori am invidii literare. Mi-ar fi plăcut, de pildă, să fi scris eu (şi nu John Fowles) “Colecţionarul”. Cum, tot aşa, m-aş fi considerat un răsfăţat al sorţii să am, măcar pe jumătate, metafora şi geniul de povestitor ludic ale lui Salman Rushdie. Himere! Ceva din amestecul acesta de admiratie...Blog politic si polemic