Sub semnul copitei
Uneori am invidii literare. Mi-ar fi plăcut, de pildă, să fi scris eu (și nu John Fowles) "Colecționarul". Cum, tot așa, m-aș fi considerat un răsfățat al sorții să am, măcar pe jumătate, metafora și geniul de povestitor ludic ale lui Salman Rushdie. Himere! (mai mult…)
Citate de duminică
Despre scris Scriam și eram plin de mândrie: eram un Dumnezeu care făcea ce voia, prefăcea realitatea, o modela după cum dorea; amesteca adevărul și minciuna indisolubil împreună, nu mai era adevăr și minciună: era un aluat moale pe care îl frământam și îl modelam după cum îmi dicta fantezia, fără a cere încuviințarea nimănui "“ Nikos Kazantzakis Cuvântul a fost pesemne la încdeput un simbol magic, care cu trecerea timpului s-a tocit. Menirea poetului ar putea fi aceea de a-i reda cuvântului, măcar în parte, puterea dintâi, acum ascunsă. Orice vers ar avea două îndatoriri: să comunice un fapt precis și să ne atingă fizic, precum apropierea mării "“ Jorge Luis Borges În ziua în care am descoperit că tot ceea ce îmi plăcea cu adevărat era să povestesc istorii, mi-am propus să fac tot ce-mi stă în putință spre a-mi îndeplini această dorință. Mi-am spus: aceasta este vocația…
Completare la „Intre caduc și peren”.
In comentariul meu de ieri "Intre caduc și peren" presupuneam că participarea lui Mircea Cărtărescu la festivalul literar de la New York s-a bucurat de sprijinul financiar al autorităților române, prin intermediul uneia dintre diversele componente  prin care statul auster ne-a învățat că știe să-și răsplătească băieții buni. (mai mult…)
Din nou despre cărți și preferințe
După o săptămână destul de agitată, recursul  la lectură este o terapie de recuperare care, la mine, la mulți, funcționează. (mai mult…)