Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Intelectualii reprezintă o categorie socială extrem de controversată. Unul dintre elementele distinctive ale celor ce se pot numi astfel este că aceștia își găsesc mai mult timp decât ceilalți să dialogheze cu sine. În urma unor astfel de dialoguri, în care vocea interioară este cu atât mai articulată și mai convingătoare cu cât lăuntrul fiecăruia este mai mobilat spiritual, se decid atitudinile ce-i diferențiază pe temerari de lași, pe morali de imorali, pe onești de mincinoși, pe fideli de trădători, mai pe scurt pe caractere de lichele.

Erudiția, talentul artistic, inteligența, nu sunt insă garanții ale exemplarității etice. Atunci când aceste însușiri sunt grefate pe soiuri rele, nu reușesc a face mai mult decât să dea instinctului de conservare chipul egoismului, lăcomiei chipul oportunismului, ferocității chipul cinismului, spiritului de turmă chipul obedienței.

Ce diferență între Paul Goma și Adrian Păunescu, între Doina Cornea și Teodor Baconschi etc. Nu mă refer la operă, mă refer la atitudinea lor sub vremi.

Îi tot observ, de-o vreme, pe intelectualii lui Băsescu și mă gândesc ce luptă s-o da în ei între meschina atracție spre binele personal și conștiința răului pe care-l girează.

Unii dintre aceștia au capitulat demult, devenind surzi la reproșurile vocii interioare de care pomeneam la inceput: T.R. Ungureanu, Sever Voinescu, Mircea Mihăieș. De sub pojghița lor de cultură fără rădăcini a irumpt la suprafață, prin fisuri de educație și caracter, lava sulfuroasă a unor ființe slabe, neîndeajuns evoluate. Aliluia!

Alții au inceput să miște în front. Andrei Pleșu, Mircea Cărtărescu dau semne că-și primesc tot mai des conștiința în audiență. Ba chiar îi oferă mici satisfacții. Mai cârtesc pe la colțuri. Nu au însă tăria  de a recunoaște până la capăt și a denunța pactul cu diavolul. Se încăpățânează a vedea doar dizgrațioase bătături acolo unde se zăresc de la o poștă coarne și copite. Vanitatea îi împiedică să accepte în public c-au greșit. Nu vor să dea satisfacție „dușmanilor”. Cu cât admirația lor pentru Băsescu se ruinează, cu atât încearcă să-și gonfleze negarea pentru Antonescu. Să-și demonstreze și să ne demonstreze că s-au înșelat doar pe jumătate.

În aceștia, lupta între creștina nevoie de recunoaștere a greșelii și o fidelitate prost înțeleasă, dublată de orgoliu, face victime de conștiință. Ar trebui să înțeleagă până la urmă că „a sacrifica libertatea interioară pentru a nu ridica piatra” (l-am citat pe Andrei Pleșu), nu este, în situația de față o virtute ci o slăbiciune.

Contele de Saint GermainEditorialeBaconschi,cartarescu,Doina Cornea,Goma,intelectualii lui Basescu,Mircea Mihaies,paunescu,Plesu,Sever Voinescu,T.R. UngureanuIntelectualii reprezintă o categorie socială extrem de controversată. Unul dintre elementele distinctive ale celor ce se pot numi astfel este că aceștia își găsesc mai mult timp decât ceilalți să dialogheze cu sine. În urma unor astfel de dialoguri, în care vocea interioară este cu atât mai articulată și...Blog politic si polemic