Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Intelectualii reprezintă o categorie socială extrem de controversată. Unul dintre elementele distinctive ale celor ce se pot numi astfel este că aceştia îşi găsesc mai mult timp decât ceilalţi să dialogheze cu sine. În urma unor astfel de dialoguri, în care vocea interioară este cu atât mai articulată şi mai convingătoare cu cât lăuntrul fiecăruia este mai mobilat spiritual, se decid atitudinile ce-i diferenţiază pe temerari de laşi, pe morali de imorali, pe oneşti de mincinoşi, pe fideli de trădători, mai pe scurt pe caractere de lichele.

Erudiţia, talentul artistic, inteligenţa, nu sunt insă garanţii ale exemplarităţii etice. Atunci când aceste însuşiri sunt grefate pe soiuri rele, nu reuşesc a face mai mult decât să dea instinctului de conservare chipul egoismului, lăcomiei chipul oportunismului, ferocităţii chipul cinismului, spiritului de turmă chipul obedienţei.

Ce diferenţă între Paul Goma şi Adrian Păunescu, între Doina Cornea şi Teodor Baconschi etc. Nu mă refer la operă, mă refer la atitudinea lor sub vremi.

Îi tot observ, de-o vreme, pe intelectualii lui Băsescu şi mă gândesc ce luptă s-o da în ei între meschina atracţie spre binele personal şi conştiinţa răului pe care-l girează.

Unii dintre aceştia au capitulat demult, devenind surzi la reproşurile vocii interioare de care pomeneam la inceput: T.R. Ungureanu, Sever Voinescu, Mircea Mihăieş. De sub pojghiţa lor de cultură fără rădăcini a irumpt la suprafaţă, prin fisuri de educaţie şi caracter, lava sulfuroasă a unor fiinţe slabe, neîndeajuns evoluate. Aliluia!

Alţii au inceput să mişte în front. Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu dau semne că-şi primesc tot mai des conştiinţa în audienţă. Ba chiar îi oferă mici satisfacţii. Mai cârtesc pe la colţuri. Nu au însă tăria  de a recunoaşte până la capăt şi a denunţa pactul cu diavolul. Se încăpăţânează a vedea doar dizgraţioase bătături acolo unde se zăresc de la o poştă coarne şi copite. Vanitatea îi împiedică să accepte în public c-au greşit. Nu vor să dea satisfacţie “duşmanilor”. Cu cât admiraţia lor pentru Băsescu se ruinează, cu atât încearcă să-şi gonfleze negarea pentru Antonescu. Să-şi demonstreze şi să ne demonstreze că s-au înşelat doar pe jumătate.

În aceştia, lupta între creştina nevoie de recunoaştere a greşelii şi o fidelitate prost înţeleasă, dublată de orgoliu, face victime de conştiinţă. Ar trebui să înţeleagă până la urmă că “a sacrifica libertatea interioară pentru a nu ridica piatra” (l-am citat pe Andrei Pleşu), nu este, în situaţia de faţă o virtute ci o slăbiciune.

Contele de Saint GermainEditorialeBaconschi,cartarescu,Doina Cornea,Goma,intelectualii lui Basescu,Mircea Mihaies,paunescu,Plesu,Sever Voinescu,T.R. UngureanuIntelectualii reprezintă o categorie socială extrem de controversată. Unul dintre elementele distinctive ale celor ce se pot numi astfel este că aceştia îşi găsesc mai mult timp decât ceilalţi să dialogheze cu sine. În urma unor astfel de dialoguri, în care vocea interioară este cu atât mai articulată şi...Blog politic si polemic