Dialogul cu sine al intelectualului
Intelectualii reprezintă o categorie socială extrem de controversată. Unul dintre elementele distinctive ale celor ce se pot numi astfel este că aceştia îşi găsesc mai mult timp decât ceilalţi să dialogheze cu sine. În urma unor astfel de dialoguri, în care vocea interioară este cu atât mai articulată şi mai convingătoare cu cât lăuntrul fiecăruia este mai mobilat spiritual, se decid atitudinile ce-i diferenţiază pe temerari de laşi, pe morali de imorali, pe oneşti de mincinoşi, pe fideli de trădători, mai pe scurt pe caractere de lichele.
Erudiţia, talentul artistic, inteligenţa, nu sunt insă garanţii ale exemplarităţii etice. Atunci când aceste însuşiri sunt grefate pe soiuri rele, nu reuşesc a face mai mult decât să dea instinctului de conservare chipul egoismului, lăcomiei chipul oportunismului, ferocităţii chipul cinismului, spiritului de turmă chipul obedienţei.
Ce diferenţă între Paul Goma şi Adrian Păunescu, între Doina Cornea şi Teodor Baconschi etc. Nu mă refer la operă, mă refer la atitudinea lor sub vremi.
Îi tot observ, de-o vreme, pe intelectualii lui Băsescu şi mă gândesc ce luptă s-o da în ei între meschina atracţie spre binele personal şi conştiinţa răului pe care-l girează.
Unii dintre aceştia au capitulat demult, devenind surzi la reproşurile vocii interioare de care pomeneam la inceput: T.R. Ungureanu, Sever Voinescu, Mircea Mihăieş. De sub pojghiţa lor de cultură fără rădăcini a irumpt la suprafaţă, prin fisuri de educaţie şi caracter, lava sulfuroasă a unor fiinţe slabe, neîndeajuns evoluate. Aliluia!
Alţii au inceput să mişte în front. Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu dau semne că-şi primesc tot mai des conştiinţa în audienţă. Ba chiar îi oferă mici satisfacţii. Mai cârtesc pe la colţuri. Nu au însă tăria de a recunoaşte până la capăt şi a denunţa pactul cu diavolul. Se încăpăţânează a vedea doar dizgraţioase bătături acolo unde se zăresc de la o poştă coarne şi copite. Vanitatea îi împiedică să accepte în public c-au greşit. Nu vor să dea satisfacţie “duşmanilor”. Cu cât admiraţia lor pentru Băsescu se ruinează, cu atât încearcă să-şi gonfleze negarea pentru Antonescu. Să-şi demonstreze şi să ne demonstreze că s-au înşelat doar pe jumătate.
În aceştia, lupta între creştina nevoie de recunoaştere a greşelii şi o fidelitate prost înţeleasă, dublată de orgoliu, face victime de conştiinţă. Ar trebui să înţeleagă până la urmă că “a sacrifica libertatea interioară pentru a nu ridica piatra” (l-am citat pe Andrei Pleşu), nu este, în situaţia de faţă o virtute ci o slăbiciune.
https://www.conteledesaintgermain.ro/dialogul-cu-sine-al-intelectualului/13-10-2011EditorialeBaconschi,cartarescu,Doina Cornea,Goma,intelectualii lui Basescu,Mircea Mihaies,paunescu,Plesu,Sever Voinescu,T.R. UngureanuIntelectualii reprezintă o categorie socială extrem de controversată. Unul dintre elementele distinctive ale celor ce se pot numi astfel este că aceştia îşi găsesc mai mult timp decât ceilalţi să dialogheze cu sine. În urma unor astfel de dialoguri, în care vocea interioară este cu atât mai articulată şi...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Din nenorocire,TOŢI intelectualii de peste 45 ani,autobotezaţi “elitele naţiunii”,sunt pierduţi pentru societate şi,vai,pentru posteritate.Veşnica lor nepomenire!Mai sper ceva de la generaţia 80(Cărtărescu,Iaru,etc) dar mă cam îndoiesc;sunt foarte scârbit de propria generaţie…
Conte, la suflet mi-a mers pamfletul! Ai perfecta dreptate, intelectualii, in acceptiunea mea, au un dram de originalitate, de geniu, nu sunt simpli condeieri. Cred ca vechiul nostru colocatar @inimarea este mai profund decat Mihaies sau TRU. Din cauza recluziunii la care ii supune propria structura sufleteasca, au macar mai mult timp sa decanteze binele de rau. Ii invidiez pentru rimpul pe care si-l permit sa citeasca si sa mediteze, insa exceptionalitatea lor il merita. Si tot exceptionalitatea lor ar trebui sa ii separe, in sensul bun, de multime. Sa furnizeze un reper moral, si sa vada mai departe cea ce noi nu vedem. Nu ii acuz de vederile lor politice, ci de miopie autoindusa. Cand esti un chirurg reputat, nu cred ca trebuie sa faci mofturi cu bolnavul pe masa….
Si iar sunt de accord cu motivatiile: materiala, probabil, dar nu determinant. Juaminte la Secu ? Cine stie! Ego insa, din plin, in toate formele si culorile. Mentinerea status quo-ului si a statului de vedete culturale. Cel mai bun exemplu, Alina Mungiu Pipidi, campionul la civism, care denunta multe hibe, dar refuza consistent sa arate sursa ultima a releleor si sa indice diagnosticul. Da, a gresi e omeneste, a persevera e diabolic. A te lasa furat de politicianism marunt, prin prisma relelor facute de PSD sa sustii la nesfarsit un partid care il egaleaza lejer la aroganta si cupiditate, din inertie si loialitate prost inteleasa nu mi se par dovezile unuei prestante morale.
Intelectualii incearca sa se trezeasca. Liiceanu i-a trimis lui Funeriu o scrisoare deschisa despre alegerile universitare ( http://www.revista22.ro/font-colorcc0000scrisoare-deschis259-a-lui-gabriel-liiceanu-c259tre-da-11480.html). De sigur, se poate spune ca a lezat casta, nobilimea. Este totusi un gest decent, pe care mi-ar place sa il vad repetat. Macar atat.
Continua insa sa lipseasca omenii transanti, de substanta, care sa slefuiasca viitorul tarii. In alte parti exista, si combat de e pozitii clare si consecvente ideologic si stiintific. Nouriel Roubini, “profetul crizei”, a fost continuu acuzat ca influenteaza opinia pentru a servi interesele clientilor sai de business. Afirmatia lui bombastica “Marx a avut dreptate” indragita pe loc de presa, in costa enorm reputational. Cand apar oameni de caracter, sunt ascultati si pretuiti. Nu cred ca romanii ar face o exceptie, dar oferta e destul de limitata …
Ai mare dreptate aici:,,Erudiţia, talentul artistic, inteligenţa, nu sunt insă garanţii ale exemplarităţii etice. Atunci când aceste însuşiri sunt grefate pe soiuri rele, nu reuşesc a face mai mult decât să dea instinctului de conservare chipul egoismului, lăcomiei chipul oportunismului, ferocităţii chipul cinismului, spiritului de turmă chipul obedienţei.” Diferenta intre telectualii lui ba-secu, simbolul inca in viata al comunismului si al Manastirii Secu si adevaratii intelectuali este CARACTERUL. Mai exact lipsa de caracter a acestor propagandisti de duzina, care nu pregeta sa se faca presh in fata lui ba-secu din ratiuni pur pecuniare. Oamenii astia demult nu mai au coloana vertebrala, ei si-au vandut sufletul diavolului de multa vreme, doar ca acum, in regimul lui ba-secu, caracterul lor INFECT parca este mult mai pregnant. Ei au mancat si inainte rahat, sunt obisnuiti sa faca asta, doar ca acum mananca cu POLONICUL. Ce poti sa le zici? Eu, un singur lucru: pofta buna in continuare! Si sper sa deschida gura cat mai rar, dar asta doar datorita faptului ca mananca necomestibil…Si le-as mai recomanda citirea Apelului catre lichele, scris de liicheanu imediat dupa lovilutie, in ianuarie 90. Rusine sa le fie!
Conte, cred ca te inseli amarnic in privinta lui preshu sau cartarascu! Nici vorba ,,să mişte în front”, nici vorba! I-ai auzit vreodata sa-l atace pe ba-secu, patronul bordelului pe care scrie simplu PDL? I-ai auzit vreodata sa se dezica de idolul lor securist ba-secu! NICiODATA! Si nici n-o sa-i auzi…Toata ,,independenta” lor este pana la ba-secu, lucru care spune totul despre ,,dizidenta” lor. Ce vor face acestia, dupa ani in sir in care s-au prostituat intelectual fara nicio jena, cand ba-secu va fi o simpla amintire urata? Ne vor servi oare celebra placa a ,,rezistentei prin cultura”, servita de ei in 90, dupa caderea formala a regimului comunist? Bleaahh!
Goma in 77 a riscat absolu TOTUL impotriva unui regim comunist criminal. Indivizii astia au riscat vreodata ceva? Goma a facut puscarie, a avut domiciliu fortat in Baragan. Indivizii astia au facut ceva concret? Goma a fost practic expulzat din tara pe 20 noiembrie 77, fiind mai apoi tinta mai multor atentate coordonate de mana lunga a Securitatii. Indivizii astia au fost vreodata prigoniti? NU! Ei sunt niste simpli telectuali, care pot fi cumparati la kilogram, ca la piatza. Asa cum ceasca avea si el ticalosi care sa-i ridice osanale, asa si ba-secu s-a inconjurat de acesti pupincuristi. Exista vreo diferenta intre ceasca si ba-secu? Daca exista, este aceeasi diferenta ca intre paunescu si preshu, de exemplu. Alte masti, aceasi piesa…