Nevoia de AP

Moartea lui Adrian Păunescu mi-a redeşteptat nevoia de Andrei Pleşu.  De un anume Andrei Pleşu. Nu pentru că numele lor au aceleaşi iniţiale ci pentru că, percepuţi oarecum la antipozi în epocă, mi-au furnizat argumente de echilibru în cascadoriile mele de supravieţuire onestă de dinainte de ’89. De vreo doi ani incoace m-am înrolat voluntar, din exasperare,  într-un război cu incredibila renaştere a stafiei totalitarismului. De data asta un totalitarism modificat genetic, de esenţă priapică, impus de o mână de nesăţioşi violatori de constituţie, morală,  drepturi cetăţeneşti şi buget naţional. În raniţa corespondentului de front care am devenit, am îngrămădit revolte, frustrări, scepticism, iar, ca muniţie, verbe contondente, sarcasme şi necruţare faţă de lubricii, în permanent şi declasant orgasm, ai violului naţional. A fost şi este un vârtej, în care adesea l-am prins şi pe Andrei Pleşu, vârtej iscat de suflul şi balistica ripostelor mele la articole şi atitudini publice…
continuare...

UDMR – exponentul ideii de politică prin şantaj

  (Comentariu postat la articolul lui Liviu Antonesei publicat în Adevărul din 09 nov. 2010 sub titlul “Se va retrage UDMR de la guvernare?”, articol ce poate fi accesat la linkul ) Atâta vreme cât UDMR-ul este în guvernul României, serviciile de informaţii externe maghiare primesc informaţiile direct de la sursă, fără riscuri şi intoxicări, ne mai fiind obligate să cheltuiască un forint pe agenţi infiltraţi să ne afle secretele. De aici avantaje directe şi indirecte uriaşe ale Ungariei în raport cu România. Iată un argument suficient de solid, desi nu singurul, pentru sustinerea următoarelor două afirmaţii : 1. Ieşirea UDMR-ului de la guvernare nu se stabileşte aici, de către, hai să zicem, reprezentanţii etnicilor maghiari, ci la Budapesta, de către strategii politici ai Ungariei; 2. Politica UDMR-ului nu are nimic de-a face cu interesul naţional al României, ba dimpotrivă. În aceste condiţii sunt perfect de acord cu afirmaţia dlui…
continuare...