Vremurile palpită. Uneori cu frecvenţe şi intensităţi care nu ne lasă, pe moment, decât şansa contemplării. Privim lung la o situaţie nouă, încercând să o descifrăm în timp real, fără însă a ne fi actualizat înainte reperele. “Puştii nu mai citesc”, afirmă amar Mircea Cărtărescu. Pare just. Dar, în logica lui “nimic nu se pierde, totul se transformă”, parcă ar mai fi loc şi de nişte dubii. Nu cumva, totuşi, ei, puştii, citesc, dar “altfel”? Nu cumva noi înşine am ajuns să citim “altfel”? Da, “valul distrugător de cultură “populară” a creat în jurul nostru un mediu, pur şi simplu, neprielnic lecturii”. Da, televizorul în primul rand, dar şi oboseala zilelor de muncă prelungit - capitalistă, ne-au răpit plăcerea savuroaselor escapade în dimensiunea magică a lecturile vesperale. Această asuprire nu ne-a lăsat însă fără reacţie. Ne-a obligat să căutăm şi să găsim soluţii. Astfel se face că ne-am refugiat cu…
continuare...