Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

CROCHIUL DE MARŢI

În prima parte a acestui articol, publicată în urmă cu o săptămână în “Crochiul de marţi”, accentuam următoarele realităţi, prea puţin analizate şi exploatate de strategii politici ai opoziţiei:

“Făcând liste cu punctele slabe şi punctele tari ale puterii şi opoziţiei am constatat două astfel de puncte care se situează, în prezent, la antipozi în cele două tabere:

a)      Parlamentul României este, probabil, cel mai redutabil punct tare al puterii şi cel mai vulnerabil punct slab al opoziţiei;

b)      Opţiunea actuală a populaţiei României este, probabil, cel mai redutabil punct tare al opoziţiei şi cel mai vulnerabil punct slab al puterii.

În aceste condiţii, conform cheilor de succes stabilite de Buckingham, opoziţia ar trebui să înceteze a-şi consuma toate energiile pentru compensarea punctului ei slab, ponderea minoritară din Parlament şi să-şi canalizeze prioritar forţele, inteligenţa, acţiunile, în direcţia maximizării decalajului favorabil creat de punctul ei forte din acest moment, opţiunea actuală a populaţiei”.

Azi voi prezenta două exemple de posibile măsuri pe care opoziţia le poate adopta, în spiritul cultivării punctelor tari şi maximizării decalajelor favorabile. Un atu cardinal al acestor măsuri este că aplicarea lor depinde exclusiv de iniţiatori, ea neputând fi blocată ori şicanată de putere prin practicile ei discreţionare ci doar supusă de către aceasta presiunii unui regizat oprobriu mediatic, cu şanse însă minime de succes la populaţie.

A. Prima măsură este una politică, nu doar cu un impact public major, pregătit de istorie şi garantat de naţionalismul progresist al unui popor confruntat în prezent cu pericolul disoluţiei statale, dar şi cu repercusiuni benefice asupra reformării atitudinii politice a samsarilor de ţară. Această măsură constă în anunţul ferm al opoziţiei de eliminare imediată a UDMR din orice proiect de alianţă sau parteneriat politic pentru următoarea “stagiune”, post – PDL.

O astfel de atitudine, care trebuie să fie fermă şi nenegociabilă, are ca principală justificare susţinerea de către UDMR a unui regim ilegitim, care şi-a construit o majoritate parlamentară mincinoasă în raport cu voinţa populară. În plus, UDMR nu a optat astfel din principii de interes naţional ci din raţiuni etnice strict egoiste, cu consecinţe devastatoare asupra populaţiei autohtone.

Printr-un atare gest opoziţia ar demonstra patriotism, principii mai presus de oportunităţi conjuncturale când vine vorba de interes naţional şi ar pune fără echivoc reflectorul pe şantajul incalificabil practicat de UDMR asupra PDL cu legea învăţământului şi pe odioasele compromisuri pe care PDL este gata să le facă doar pentru a se menţine la putere.

În urma unui astfel de gest al opoziţiei, PDL poate avea două reacţii:

a)                          să persevereze în a trăda pe legea învăţământului, cu handicapul, de această dată, că slăbiciunea astfel confirmată va fi mult mai umilitoare şi mai sancţionată electoral în raport cu intransigenţa opoziţiei;

b)                          să stopeze cedarea la şantajul UDMR, recunoscând, implicit, că opoziţia a avut dreptate şi că ea, puterea, fără această mână întinsă de opoziţie, ar fi fost gata să trădeze interesul naţional.

Cât despre reacţiile UDMR, în ipoteza a) ar mai rămâne câteva săptămâni la putere dar legată anatemizant pentru viitor de PDL ca de o piatră de moară iar în ipoteza b) va pierde şi legea învăţământului în forma visată la Budapesta şi accesul la guvernare prin preacurvie şi fariseism.

Faţă de avantajele enumerate, opoziţia ar risca pierderea celor 5% voturi UDMR care, în orice reconfigurare a alianţelor fără acest partid – oficină, vor deveni nesemnificative.

B. A doua măsură este una în planul coagulării şi credibilizării unei oferte economice a opoziţiei, ca alternativă la simulacrul de plan anti – criză al guvernului Băsescu – Boc. Ea constă în organizarea, la Bucureşti,  cât mai rapid, a unui forum economic internaţional, cu invitarea şi participarea excepţională a unor personalităţi cu recunoaştere şi background incontestabile pe plan mondial în domenii cum ar fi gestionarea situaţiilor de criză economică, soluţii de relansare macroeconomică post dezastru etc.

Un astfel de eveniment,  pe lângă că ar stârni un interes valorificabil mediatic mult mai larg decât cel limitat la graniţele României, ceea ce ar genera un ascendent de credibilitate şi imagine, ar putea fi finalizat cu o listă de măsuri economice croite pe relieful particular al resurselor şi vulnerabilităţilor societăţii şi mentalităţilor româneşti. Opoziţia ar putea contrapune astfel bâjbâielilor economice sinucigaşe ale puterii actuale un plan de măsuri validat de oameni inatacabili în planul competenţei, a cărui negare sau contestare de către politruci portocalii ori specialişti gen Traian Băsescu, Emil Boc, Jeffrey Franks, nu ar face decât să-i decredibilizeze şi mai mult pe aceştia, să-i arunce mai adânc în ridicolul în care i-a plasat, deja, contra-performanţa lor de până acum.

Mai există, evident, şi alte măsuri în spiritul cultivării punctelor tari şi maximizării decalajelor favorabile. Nu are rost însă a le dezvolta aici şi acum până când cei spre atenţia cărora am direcţionat aceste prime două articole referitoare la Managementul schimbării unei puteri nereprezentative nu vor arăta interes, aplicare, reacţie.

Îi rog pe cititorii mei, al căror număr tot mai mare mă stimulează, să-mi transmită opiniile lor, fie şi critice, asupra abordării propuse şi a măsurilor avansate aici. Iar în cazul în care şi ei vor crede, aşa cum eu cred, că aceste măsuri merită a deveni trepte ferme în direcţia schimbării in bine pe care ne-o dorim, să le facă auzite şi urechilor celor ce le-ar putea pune în practică.

Contele de Saint GermainCrochiul de martiBasescu,Boc,Franks,putere nereprezentativa,schimbare,UDMRCROCHIUL DE MARŢI În prima parte a acestui articol, publicată în urmă cu o săptămână în “Crochiul de marţi”, accentuam următoarele realităţi, prea puţin analizate şi exploatate de strategii politici ai opoziţiei: “Făcând liste cu punctele slabe şi punctele tari ale puterii şi opoziţiei am constatat două astfel de puncte care...Blog politic si polemic