REVISTA PRESEI DE SAMBATA Nu pot să renunţ a frunzări Dilema Veche doar pentru că a devenit cea mai cenzurată publicaţie din România. Mă cheamă înspre numele ei nostalgii aproape voluptuoase, de pe vremea apariţiei dilematicilor. Erau timpuri vii, în care tot ce mortificase comunismul în noi renăştea. O dimineaţă pe săptămână mă trezeam cu fiorul iminenţei unui randez-vous mult aşteptat, peste rangul şi meritele mele. Godot sosea punctual, mă însoţea în intimitatea fotoliului de lectură şi, pentru o zi, deveneam partenerul său morganatic. Ne lega, pe vremea aceea, o nelinişte fecundă, lupta disproporţionată cu puterea.  Aveam nu doar dreptatea de partea noastră dar şi sentimentul nobleţei unui sacrificiu prelungit până la sperata regăsire a demnităţii ca popor. N-a fost să fie! Dilema Veche de azi este o publicaţie împăcată. Şi cu adaosul ei onomastic şi cu puterea. Nu doar că şi-a pierdut orice elan combativ dar a devenit un…
continuare...