Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Nu mă mai pot uita la imagini cu Traian Băsescu. Nu mai suport să-i văd chipul. Trăiesc același sentiment acut de intoleranță ca în cazul lui Ceaușescu pe vremea ultimilor ani ai obsesivului regim.

Am alergie la figura lui Traian Băsescu, iar atunci când mai și vorbește mă trezesc imprecând folcloric.

Ieri, brusc, ca într-un coșmar de care credeai c-ai scăpat și revine, a reumplut ecranele televiziunilor de știri după o tăcere rău prevestitoare. Doar câteva secunde, cât să înțeleg sub ce fațetă clinică ni se arată președintele – strigoi, curiozitatea mi-a învins repulsia și am ascultat. Tuna despre o majoritate care a vrut să facă țăndări statul de drept. Am schimbat repede canalul, cu aceeași oroare cu care am închis televizorul după discursul televizat al lui Ceaușescu din 20 decembrie 1989. Spunea acesta, atunci, cu doar 5 zile înainte de judecata implacabilă a plumbului:

„”¦ câteva grupuri de elemente huliganice au organizat o serie de manifestări și incidente, trecând la atacarea unor instituții de stat”¦ Organele de ordine, procuratura, au efectuat și continuă să efectueze cercetările corespunzătoare pentru a stabili cauzele și vinovații acestor fapte cu caracter net fascist, provocator”¦”

Nu vi se pare cunoscut? Nu aveți senzația că se repetă piesa dar cu altă distribuție?

În rolul lui Ceaușescu, Băsescu, iar în celelalte roluri figuranți aleși parcă să semene și fizic, nu doar comportamental, cu sinistrele lor modele: Bobu interpretat de Boc, Dăscălescu de Blaga, Dumitru Popescu Dumnezeu de Mihai Răzvan Ungureanu „¦ Până și pentru echipa de sunet și lumini castingul a găsit înlocuitori remarcabili: Andrei Pleșu pentru Adrian Păunescu, H. R. Patapievici pentru C.V. Tudor, Mircea Mihăieș pentru Eugen Barbu. Ce mai, s-a dat timpul înapoi!

Până la urmă lui Ceaușescu i s-a tras de la URSS, nu de la veșnica și dezamăgitoarea noastră speranță, SUA.

Fără vizionarul Gorbaciov, poate am fi asistat și azi la încleștarea pentru aurul longevității între Ceaușescu și Fidel Castro.

Susținerea încă neprăbușit a acestui Pinochio resentimentar care este Traian Băsescu, cu lemnul alcătuirii sale ciuruit la referendum de asaltul a peste 7 milioane de cari, susținere asigurată artificial, prin cleiul puturos al unor interese ce nu au nicio legătură cu interesele României, mă îndignează la fel de tare cum m-a indignat plimbarea cuplului Ceaușescu, alături de regina Angliei, în celebra caleașcă de la Buckingham Palace.

Toți acești  gitensteini, baroși și redinge, care s-au grăbit, la primele isterii macoveiciene,  să-și îndese adânc deștele jegoase în gură, pentru a fluiera alarma, precum șuții ținători de șase când se apropie potera, nu au găsit, în toată perioada scursă de la referendum, nici măcar o vorbă bună pentru românii care au mers la vot și acum se văd ridiculizati.

Dacă, pe lângă cinismul gangsterului care se știe puternic, ar fi avut măcar o brumă de spirit democratic, făceau minimul efort de a improviza niște fraze consolatoare pentru oamenii de rând care încă mai cred în demagogia politică a marilor rechini cu drapel național.

Nu le ajunge că ne-au furat, țin cu tot dinadinsul să ne și umilească.

Pentru ei poporul român nu există. Este doar un concept din terminologia discursurilor de campanie și uneori, ca acum, un factor ostil, cu anihilarea căruia l-au împuternicit pe Traian Băsescu.

Iar Traian Băsescu, recunoscător, va pune toată osârdia de care e capabil în această revanșă. Va fi un cântec de lebădă apt a-l excita mai abitir decât orice posibilă facere de bine amărăstenilor de același sânge cu el.

Contele de Saint GermainEditorialeadrian paunescu,andrei plesu,Blaga,Bobu,Boc,C.V. Tudor,cantec de lebada,Ceausescu,Dascalescu,Dumitru Popescu Dumnezeu,Eugen Barbu,Fidel Castro,H.R. Patapievici,Mihai Razvan Ungureanu,Mircea Mihaies,Pinochio,presedintele strigoi,procuraturaNu mă mai pot uita la imagini cu Traian Băsescu. Nu mai suport să-i văd chipul. Trăiesc același sentiment acut de intoleranță ca în cazul lui Ceaușescu pe vremea ultimilor ani ai obsesivului regim. Am alergie la figura lui Traian Băsescu, iar atunci când mai și vorbește mă trezesc imprecând...Blog politic si polemic