Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 5]

Am fost câteva zile în concediu. Mi-am dorit o debranşare fără compromis de la actualitatea românească şi am sigilat, pentru asta, toate butoanele ce-mi puteau face legătura cu tristeţile de-acasă. Nu am deschis telefonul mobil, nu am privit la televizor, am ţinut piept  mrejelor întinse de viciul numit Internet.

Singura protecţie pe care mijoacele tehnice nu mi-au putut-o oferi  a fost aceea faţă de propriile mele gânduri şi, mai ales, faţă de revenire obsesivă a unei întrebări: “de ce, neapărat, Traian Băsescu”?

M-am refugiat în fiecare zi în înot (2 ore), în citit cărţi frivole (3-4 ore), în moleşitoare activităţi DDV (degustare delicii vacanţă), toate cu substrat diversionist. Să-mi ţină gândurile departe de uriaşa fraudă cu invalidarea referendumului.

Am reuşit în bună măsură. Totuşi, întrebarea de care am pomenit a găsit destul de des breşe pentru a se insinua în pacea elaborată a evadării mele şi a o tulbura.

Ce să aibă Traian Băsescu în plus (sau în minus) faţă de Crin Antonescu încât să-i determine pe americani să-l susţină atât de indecent, atât de fără perdea şi, mai ales, cu violarea atâtor reguli de bună practică democratică?

Ce favor să le fi promis Băsescu americanilor pe care Antonescu să nu-l fi putut accepta?

Tranzacţia cu F-16, Roşia Montana, scutul antirachetă? Sunt convins că dacă toate acestea ar fi fost formulate de către emisarii SUA într-o discuţie condiţională cu Crin Antonescu, preţ pentru abandonarea impopularului şi toxicului Băsescu în favoarea împlinirii voinţei democratice exprimate la referendum, astăzi ne pregăteam pentru alegeri prezidenţiale anticipate.

Dar nu s-a întâmplat aşa. SUA, într-un striptis dezgustător, cu aruncarea tuturor aparenţelor de normalitate şi decenţă de pe obezele sale interese, ne-a blagoslovit cu râncezeli de matroană dornică să stoarcă voluptăţi până şi din neaoşa descărcare de năduf balcanic transpus în poetică sexuală. Acel “băga-mi-aş …” rostit revanşard din milioane de piepturi de înzestraţi români cu Yang la adresa celui mai mare simbol de Yin  poate crea, în celulita acestuia, frisoane confundabile cu desfătarea.

“Dacă voi v-aţi ingerat în voinţa noastră suverană cu Gitenstein şi  Gordon, apoi iată, ne ingerăm şi noi, cu echivalentul la purtător al acestora, în mitologia voastră falsă, de etalon al democraţiei”.

Dar să nu divaghez. Răspunsul pe care l-am dat intrebării mele “de ce, neapărat, Băsescu?” a fost că americanii l-au ales pe Băsescu nu pentru vreo măruntă virtute ci pentru majora lui servitute.

Când Hitler l-a acceptat pe mareşalul Petain  ca şef al statului în Regimul de la Vichy, nu a făcut asta împins de interesele francezilor ci de cele ale Germaniei imperialiste naziste.

Tot astfel, acest Petain de azi al românilor care a devenit Traian Băsescu, este ţinut la Cotroceni cu atâta scremută artificialitate nu spre binele românilor ci întru atingerea scopurilor egoiste ale unei naţiuni egocentrice, cu multe stele pe drapel, care i-a incadrat cu consecvenţă pe români la consumabile.

Pentru cei care doresc să afle care sunt cu adevărat valorile unchiului Sam (atunci când vine vorba de alţii, nu de rudele sale de sânge), un excurs în istoria ultimelor decenii poate fi suficient.

Iată doar trei extrase de presă:

Relaţiile foarte strânse de afaceri dintre clanul Bush şi clanul bin Laden datează din anii ’70. Până în 2001 au fost pompate miliarde de dolari din Orientul Mijlociu în firme americane controlate de preşedintele SUA. Teroriştii de azi sunt de fapt foştii parteneri de afaceri ai conducerii americane”.

“CIA ii scria discursuri lui Gaddafi – relatii excelente Libia-SUA la nivel de servicii. Documentele gasite la biroul abandonat al fostului sef al spionajului libian demonstreaza relatia stransa dintre CIA si serviciul libian de informatii – ba chiar sugereaza ca americanii au trimis suspecti de terorism pentru interogare in Libia de cel putin opt ori, in pofida reputatiei tarii privind tortura”.

Pe 22 septembrie 1980 Irak a declarat război Iranului. În primii ani, forțele irakiene au făcut succese, dar apoi în 1982 s-au retras în Irak, transformând războiul rapid într-unul de uzură. Irakul începe din nou să câștige (fiind sprijinit de SUA sub Ronald Reagan), iar Khomeini în final acceptă armistițiu în 1988”.

Aşadar, pe cine a sprijinit SUA în evenimente cu care am fost şi noi contemporani? Pe Saddam Hussein, pe Osama Bin Laden, pe Moammar el Gaddafi.

Iar acum pe Traian Băsescu.

Să fie întâmplătoare propensiunea liderilor americani faţă de conducători cu genă de monstru din teritoriile care le stârnesc interesul?

Sau să fie o strategie cinică, bine fundamentată, de dominare  prin crimă, prin genocid, dar totul făcut “curat”, cu mâna acestor mutanţi  endogeni?

Toată această analiză degajă însă, pe lângă dezamăgiri reconfirmate,  şi un aspect pozitiv. O întrebare, de fapt, retorică: de mâna cui or fi murit menţionaţii odioşi  sprijiniţi de americani?

Valeriu Butulescu ne-a lăsat un excelent aforism:

“Toate necazurile omenirii vin de la doi evrei: Adam şi Eva”.

Pe Eva am identificat-o:  este Mark Gitenstein. Cine să fie însă Adam? Pentru că mărul, deşi nu are etnie, nici Dumnezeu, este chiar Traian Băsescu. L-a demascat luciul, fără şuviţă, al cheliei.

Contele de Saint GermainEditorialeAdam si Eva,Basescu,Crin Antonescu,F-16,Gitenstein,Gordon,maresalul Petain,Moammar el Gaddafi,Osama Bin Laden,Regimul de la Vichy,Rosia Montana,Saddam Hussein,Yang,YinAm fost câteva zile în concediu. Mi-am dorit o debranşare fără compromis de la actualitatea românească şi am sigilat, pentru asta, toate butoanele ce-mi puteau face legătura cu tristeţile de-acasă. Nu am deschis telefonul mobil, nu am privit la televizor, am ţinut piept  mrejelor întinse de viciul numit Internet. Singura...Blog politic si polemic