Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Am auzit la televizor opinii cum că Traian Băsescu, în perfidia lui, ar fi aruncat-o în luptă pe Elena Udrea  expre ca s-o omoare politic ca şi cum ea s-ar fi sinucis. Să mai şteargă astfel o urmă, guralivă şi răzbunătoare ca şi el, la o adică, pentru tot mai apropiatul soroc al confruntării lui cu Procurorul Ţară.

Nu cred deloc în această teorie deşi, în ultima vreme, terifiat de implacabilul tic – tac care-l distruge psihic, devenit el însuşi cutia de rezonanţă a unui ceas cu bombă, TB face tot felul de gesturi atinse de “cuc”: distribuie hârtii misterioase pe la CE, o susţine pe Elena Udrea la preşedinţia PDL, comunică pe Facebook cu relicvele poporului portocaliu.

Părerea mea este că omul s-a copt bine de tot pentru psihiatru. Ce nu-şi putea el stăpâni nervii înainte, pe vremurile bune, acum nu şi-i mai poate nici măcar ruga frumos să nu-l expună patologic. Au observat asta şi susţinătorii lui internaţionali (de fapt susţinătorii intereselor lor, care nu dau doi bani pe domnia sa dar care se prefac a-l preţui la trei bani), cerându-i cât mai multă muţenie şi viaţă discretă de palat, altfel spus tratament ambulatoriu.

TB poartă cu el, genetic, parvenitismul  celor cu complexul clasei de jos altoit cu un soi de harpagonism în veşnică alertă. A demonstrat asta când, fiind pe mare, fenta legea şi bunele obiceiuri pentru a se îmbogăţi din bişniţă, apoi, mai recent, când nu a conceput şi incă nu concepe scaunul de demnitar fără parandărăt. Să adune, să adune, să adune! Iată marea sa comandă lăuntrică.

Acum vede cum îi scapă puterea printre degete şi, panicat, simte nevoia, la fiecare 5 minute, să verifice ce i-a mai rămas, să numere, să facă inventarul.

De-asta a mobilizat-o pe Elena Udrea: să afle, pe pielea ei, câţi fideli din PDL mai are în puşculiţă. Câţi sinucigaşi mai sunt gata să-l urmeze în apropiata sa stingere politică anunţată.

Precum faraonilor li se puneau în sarcofag şi în camera tombală obiectele cele mai dragi lor, ca să-i însoţească în eternitate, tot aşa TB doreşte să nu plece singur. Nu se mulţumeşte insă cu pachetul de ţigări, sticla de whisky, bileţelul lui Tăriceanu, colecţia de rapoarte ale SRI despre felaţia lui Geoană şi amantlâcurile lui Baconski, ori o poză cu vizita lui Philip Gordon la garaj.  El vrea alături, în drumul său spre neant, fideli jertfindu-i-se în lacrimi, pulsaţia agoniei lor şi mai apoi reconfortantul miros de putrefacţie umană. Şi mai vrea cu tot dinadinsul ca acest alai funebru să fie condus de cea născută din coasta sa portuară,  de Galateea lui politică, de singura sa fiică spirituală care l-a revendicat ca sursă.

Să nu-l mai bănuim azi pe TB de sofisticate strategii politice, de intrigi subtile pe termen lung.  Asta a fost odată, când avea susţinere, timp şi luciditate. Acum nu  mai are decât instinct, reacţii primare şi o limbă de clopot în craniu, măturând totul în calea ei şi bătându-i asurzitor în tâmple: tic – tac, tic – tac, tic – tac!

Contele de Saint GermainEditorialeBaconski,Basescu,Elena Udrea,Facebook,Galateea,Geoana,PDL,Philip Gordon,Procurorul Tara,Tariceanu,tic-tac,tratament ambulatoriuAm auzit la televizor opinii cum că Traian Băsescu, în perfidia lui, ar fi aruncat-o în luptă pe Elena Udrea  expre ca s-o omoare politic ca şi cum ea s-ar fi sinucis. Să mai şteargă astfel o urmă, guralivă şi răzbunătoare ca şi el, la o adică, pentru tot...Blog politic si polemic