Scorul acestui articol
[Total: 26 voturi. Media: 4.8]

Unul ţine volanul, altul cheia de contact. Fiecare ştie că celălalt nu poate fără el. Preşedintele exersează manevre: ba să îmbie traseiştii trotuarului să pună umărul la hodoroagă, ba să convingă vreun tractorist să o ia la remorcă…

După ce Bolojan a dat cu oiştea-n gard şi cu osiile prin toate gropile disponibile, după ce pasagerii, în proporţie covârşitoare, s-au trezit din hurducături şi au tras panicaţi frâna de mână, s-a ajuns la impasul actual. Şoferul s-a legat de scaun, copilotul i-a smuls cheia din contact şi, cei doi, îşi fac acum în “sâc”. Iar ţara stă. Stă, ca şi cum ar trage să moară.

Suntem ca la revoluţie: mulţimea sătulă de rateuri a dat jos guvernul iar cenzuraţii, perfizi, îi dau cu tifla galeriei îndemnând-o cu degetele încrusişate la spate: “descurcă-te”.

Laşitate şi bravadă. Şi de-o parte şi de alta. Dar, cel puţin, o parte a demonstrat celeilalte că liderul ei nu e dorit, în proporţie democratică, de popor. Cealaltă parte ce demonstrează? Tupeu miştocard. Halal patrioţi.

E ceva benefic de făcut?

Acum, când s-au umflat orgoliile în toţi, aproape imposibil!

Nu mai repet combinaţiile imposibile.

Alianţa PNL – USR nu este cu nimic mai puţin detestabilă decât alianţa PSD – AUR. Ba, aş zice, dimpotrivă, dacă ne uităm la procentele din parlament şi din sondaje net în favoarea celor din urmă.

Totuşi e o mare exagerare şi o manipulare grosolană făcută de toţi experţii în europenism să se considere AUR-ul nefrecventabil şi USR-ul binefăcător. Până la urmă chiar să excludem 40% dintre votanţi de la masa deciziilor? După care să invocăm apărarea democraţiei?

Fiecare dintre aceste două partide are în comportament accente extremiste. Cu ce e mai breaz progresismul userist decât suveranismul aurist? Chestiune de interese de grup, nicidecum de patriotism.

Eu cred că soluţia ieşirii din actuala criză a orgoliilor iresponsabile este recursul la respectarea cifrelor seci. AUR să fie cooptat la guvernare. Înţeleg că USR şi UDMR nu vor înghiţi asta dar rămân ceilalţi parlamentari, din restul partidelor, care, cel puţin teoretic, ar putea asigura o majoritate suficientă. Sigur, există un grup liberal în jurul lui Bolojan care este pe jumătate userizat dar, am certitudinea, celălalt grup din PNL este mult mai flexibil şi dispus să rămână în barca puterii.

Nu alegerile anticipate reprezintă soluţia, nu un guvern tehnocrat sau minoritar va putea supravieţui convulsiilor redresării economice a ţării ci un guvern în care opţiunea populară, a celor care duc greul reformelor, să fie luată în considerare prin reprezentativitate şi program politic.

Vremea elitelor minoritare care se autodeclară providenţiale a trecut. Şi-au dovedit în repetate ocazii suficienţa, limitele de performanţă şi de moralitate. Acum a venit momentul să ne cam lase. Hai să-i vedem şi pe majoritarii “needucaţi, incompetenţi, cu spirit de turmă” de ce sunt în stare.

În acest sens am un exemplu edificator în minte: “extremista” Meloni şi masa de “prostime posedată” care a votat-o. Cu Meloni în frunte iată că Italia a renăscut economic iar statutul dobândit în prezent este mai mult decât respectabil.

A nu se înţelege că vreau să-i suflu în pânze grobianului George Simion. Consider în continuare că aproape exclusiv din cauza lui mai toţi politicienii influenţi îl exclud de la dialog.

Ar trebui ca AUR să-l îndepărteze de la conducere, ca o condiţie necesară pentru îmbunătăţirea percepţiei celorlalţi asupra sa.

Contele de Saint GermainEditorialeBolojan,coalitie AUR PSD,guvern minoritar,motiune de cenzura,premier propusUnul ţine volanul, altul cheia de contact. Fiecare ştie că celălalt nu poate fără el. Preşedintele exersează manevre: ba să îmbie traseiştii trotuarului să pună umărul la hodoroagă, ba să convingă vreun tractorist să o ia la remorcă… După ce Bolojan a dat cu oiştea-n gard şi cu osiile prin...Blog politic si polemic