Scorul acestui articol
[Total: 28 voturi. Media: 4.5]

Societatea românească este sever polarizată, la limita radicalizării fără întoarcere. Elemente obiective dar şi factori emoţionali împing tot mai mulţi semeni spre evaluări tranşante: bun – rau, alb – negru, pro – contra.

Nuanţele sunt eliminate aproape total din lista opţiunilor. Mulţi le desconsideră cu vehemenţă, considerându-le chiar forme de trădare. Trebuie musai să fii sau cu guvernul sau cu opoziţia, sau cu Zelenski sau cu Putin, sau vaccinist sau antivaccinist, sau cu America sau cu Europa. Altfel devii, pe rând, “clientul” fiecărei tabere tocmai bun de pus la zid.

Indubitabil, politic vorbind, oricare ar fi taberele, greşeli se fac şi de o parte şi de alta. Unele mai grave, altele mai puţin grave, foarte multe şocant de prosteşti exact din dorinţa de a părea inteligente.

Într-un dialog recent pe Facebook o doamna mă întreabă: “Am înțeles că sunteți anti USR, dar pro cu cine sunteți sau sunteți imparțial?”. Se grăbeşte imediat un domn să o lămurească: “E pro – PSD”.

Prima parte a spuselor doamnei este perfect adevărată: sunt anti USR. Motivele le-am expus în numeroase articole, nu insist. Cu încadrarea domnului, însă, nu sunt total de acord. Eu am în structura mea o dominantă socială, e adevărat, pe care am reflectat-o în multe dintre punctele mele de vedere. Asta, automat, mă asociază într-o oarecare măsură singurului partid cu sintagma “social” în titulatură. Dar, dacă cineva ar avea curiozitatea să verifice în arhiva blogului câte opinii antipesediste am emis de-a lungul timpului, pe câţi lideri pesedişti i-am criticat fără menajamente (urmăriţi, de exemplu, ce-am scris despre Grindeanu în ultima vreme) cred că s-ar lămuri.

În a doua parte a comentariului său de pe Facebook doamna îmi lansează o întrebare la care încearcă şi un răspuns, dar oarecum timid şi ironic: “sau sunteţi imparţial”? Ca şi cum asta ar fi o ruşine sau o imposibilitate.

Fără glumă, doamnă, eu chiar asta încerc: să fiu obiectiv. Ceea ce mi se pare a fi mai puţin decât “imparţial” dar, totuşi,  aici intrăm în domeniul nuanţelor despre care am amintit la început. Şi despre care mai vreau să adaug ceva: eu pun mare preţ pe nuanţe.

Ştiu că sunt demodat procedând astfel, că vizitatorii de azi ai acestui blog sunt grăbiţi şi nu mai au răbdare să citească printre rânduri, că mulţi dintre ei preferă sentinţele fără echivoc, tăiate cu barda, unor invitaţii la reflecţie, dar pentru mine rostul cuvintelor nu este doar să explice ci şi să sugereze.

Aşa că, rugămintea mea, dacă se poate, este să mă acceptaţi cu acest viciu de a-mi alege subiectele în funcţie de emoţiile pe care mi le provoacă şi nu de dorinţa de a sluji, propagandistic, vreun parteneriat. Aceste subiecte pot fi azi de bine, mâine de rău în legătură cu simpatiile sau antipatiile dumneavoastră dar asta nu înseamnă, vă garantez, trădări sau subordonări oculte.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2026/04/nuante.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2026/04/nuante-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialeimpartialitate,nuante,Obiectivitate,PSD,USRSocietatea românească este sever polarizată, la limita radicalizării fără întoarcere. Elemente obiective dar şi factori emoţionali împing tot mai mulţi semeni spre evaluări tranşante: bun – rau, alb – negru, pro – contra. Nuanţele sunt eliminate aproape total din lista opţiunilor. Mulţi le desconsideră cu vehemenţă, considerându-le chiar forme de...Blog politic si polemic