Tehnici securistice la Traian Băsescu
Securitatea comunistă a fost instrumentul de tortură al dictaturii, mijlocul principal prin care un om a putut reduce la tăcere o ţară. Exploatarea fricii – practică recuperată din tenebrele istoriei, perfecţionarea ei până la a crea extaz brutelor, iată principalele merite ale acestei forme de întuneric instituţionalizat.
Cooperativa ochiul şi timpanul avea un mecanism de funcţionare aflat acum de toată lumea. Telefoane ascultate, pielişti infiltraţi peste tot, inflaţie de delatori, dosare strâmbe, sucitul gâtului la nevoie.
Traian Băsescu a deprins tehnicile intimidării şi şantajului din interior. Apoi, când i s-a ivit ocazia, s-a transformat din teoretician al stăpânirii prin frică într-un practician zelos si entuziast al acesteia.
Puterea şi-a consolidat-o înconjurându-se de şantajabili şi obedienţi. Pentru el, la alegerea colaboratorilor, nu a fost niciodată importantă calitatea umană, competenţa profesională ori alte asemenea premise de personalitate incomodantă. Jug, nu ramă, vroia el să vadă încadrând capetele de subordonaţi.
Acolo unde el numea în funcţii, nu se abătea nici măcar cu o nuanţă de la portretul robot: şantajabili şi obedienţi. Cât mai … Astfel au apărut în prim plan Bocii, Igaşii, Blejnarii, Zegrenii.
Viaţa de preşedinte l-a confruntat însă, de câteva ori, cu persoane pe care nu le controla şi de care depindeau evoluţii importante pentru sine. A apelat atunci tot la ce l-au învăţat şcolile din tinereţe de îngenunchiat oameni, adică la tehnici securistice.
Cauţi puncte slabe în viaţa ţintei. Dacă le găseşti, le exploatezi gradual, ameninţare, şantaj, scandal mediatic, până când ţinta cedează. Dacă nu le găseşti, le inventezi şi loveşti cu ficţiuni. Important e să conduci jocul, să domini, să înspăimânţi. Eşti preşedintele ţării, ce dracu’, controlezi serviciile de informaţii, procuratura … Cine să te verifice? Cine să te dovedească?
În cazul lui Crin Antonescu, vă amintiţi?, a fost inventat numele de cod Porumbacu. Fără succes. S-au orchestrat furibunde campanii de presă. Vax albina. Se lucrează în continuare, cu nervozitate, pentru a-i crea o imagine antioccidentală, pro-rusă şi, în paralel, pentru a-i submina autoritatea în interiorul PNL. Acţiune în derulare. Totul e o chestiune de timp. Tic – tac, tic – tac. Bruxelles – ul ar trebui să oprească timpul până la rezolvarea problemei. “Doamnă Merkel, doamnă Reding, faceţi ceva, tic – tac-ul ăsta mă înnebuneşte. O să-mi cadă steguleţul, ca la şah”.
În cazul lui Victor Ponta căutările au dat rezultate. Plagiatul. Când preşedintele a crezut că-l are la mână decisiv, l-a desemnat premier. Cu un zâmbet sardonic şi aluzii pentru cunoscători. Doar că, mongoloidul dracului, a avut stomac. Şi-a băgat picioarele în frumuseţe de construcţie securistică. A încasat scandalul de presă în mufă, a incasat poruncile lui Barrosso în ficat şi a temporizat până la alegerile din decembrie. Iar acum e pe cai mari; regionalizează, constituţionalizează, ironizează! Acţiunea “plagiatul” s-a fâsâit complet, pentru pregătirea alteia nu mai e vreme. Tic – tac, tic – tac, nenorocita asta de a patra dimensiune e complet scăpată de sub control. Iar manualele lui Pleşiţă nu conţin instrucţiuni pentru astfel de situaţii…
Există însă şi un caz de succes: Aspazia Cojocaru. E drept, dosarul ei fusese burduşit din timp cu “vulnerabilităţi”. Nu se insistase însă pe intimidare. Când Curtea Constituţională şi-a oferit un răgaz de 45 de zile pentru a se pronunţa asupra validităţii referendumului, doamna Cojocaru se ţinea încă tare. Băieţii, însă, au înmuiat-o rapid. Doamna a fost convinsă că, să-şi rişte liniştea familiei pe cartea demnităţii, să se pună cu un suspendat furibund, nu ar fi tocmai înţelept. Aşa că le-a promis votul câştigător. Îndată termenul de 45 de zile a fost redus la jumătate iar victoriosul preşedinte demis s-a putut întoarce mai repede la Cotroceni.
Tehnici securistice observabile din satelit. Lui Traian Băsescu asta e tot ce i-a mai rămas.
Le va mai folosi o dată, ca să-l îngroape pe Blaga şi să o impună pe Udrea. Apoi se va aşeza la umbra copacului în care s-a suit doamna Udrea în fustă cloş şi va privi nostalgic în sus, cu gândul la Sharon Stone.
În vremea asta copacul PDL-ist se va micşora, va deveni arbust, iar fructele ce-n tinereţe i-au oferit delicii îi vor acoperi faţa, îl vor sufoca, de data asta înnecăcioase şi mirosind a pivniţă bătrână.
https://www.conteledesaintgermain.ro/tehnici-securistice-la-traian-basescu/18-02-2013EditorialeAspazia Cojocaru,Barrosso,Blaga,Blejnar,Boc,CCR,Crin Antonescu,Igas,Merkel,PNL,Ponta,Porumbacu,Reding,Sharon Stone,Udrea,ZegreanSecuritatea comunistă a fost instrumentul de tortură al dictaturii, mijlocul principal prin care un om a putut reduce la tăcere o ţară. Exploatarea fricii - practică recuperată din tenebrele istoriei, perfecţionarea ei până la a crea extaz brutelor, iată principalele merite ale acestei forme de întuneric instituţionalizat. Cooperativa ochiul şi...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainRelated Posts
Comentarii prin Facebook:
Corect, Gm. Ma refeream doar la capacitatea lor de a se ra-scula…
Imi cer scuze nemarginite de la Tov. Oltean, dar, realmente l-am uitat. Asa e viata, ingrata, nici macar atunci cand te indopi cu kkt, nu poti fi sigur ca ai mancat destul.
Raman la parearea ca Ponta e un golan politic cel putin la fel de mare ca reinscaunatu’. Baselu’ impreuna cu cei care l-au consiliat in actiunea “plagiatul” precum si cei care au asigurat suportul de presa occidental au avut surpriza vietii lor. Erau ferm convinsi ca l-au strivit decisiv mai ales ca primele tatonari au dat rezultatele scontate .Ministreasa Dumitrescu a trebuit sa renunte la post din cauza unei inadvertente(minore in opinia mea) in CV iar celalalt ministru, Mang , a demisionat la fel de rapid ca urmare a acuzatiei de plagiat. A fost o furie a plagiatelor , un fel de sport national.Ponta isi facea un titlu de glorie din faptul ca nu accepta ministrii asupra carora planau suspiciuni cat de mici. De fapt asta a fost capcana pe care i-au intins-o papusarii si in care Ponta s-a repezit plin de entuziasm.A urmat crancena lovitura administrata glumetului Ponta si urletele prin care i se cerea demisia. Abia de aici a inceput surpriza in sens invers. Ponta si-a vazut netulburat de treaba ignorand cu nonsalanta cutuma demisiei de onoare.Restul se cunoaste.E pe cai mari.
In ce-l priveste pe Crin facut Porumbacu de stapanul dosarelor, marea mea satisfactie a fost ca a iesit imediat si i-a cerut caricaturii care inca era presedinte sa vina cu dovezi in 48 de ore.N-a venit si o mare zoaie(ca sa-l plagiez pe impricinat) l-a umplut din cap pana-n picioare.De Aspazia nu vreau sa mai spun nimic pentru ca de fiecare data cand imi amintesc ma apuca toti dracii.
Excelenta Voastra, lasand la o parte savoarea “documentului”, imi permit sa fac o corectura: copacul nu devine arbust, ci, pur si simplu se usuca, devenind o scorbura gaunoasa… In rest, superb!
Desi, s-ar putea sa asistam la explozia mamaligii in PDL, si-atunci sa te tii. Lideri spalati si pomadati, iesiti la aratat de bicepsi prin targ: Vlaga, Sulfina, Adrieanu, Berceanu si “ultimul, cu voia Dvs.”, Preda, care sa-i predea sefului, pe tava.
“Explozia mamaligii in pdl”? Sa fim seriosi! Toti au dosarelu la Chioru in arhiva… nu sufla unul! Doar avem de-a face cu profesionisti ai securitatii, nu cu diletanti! In spatele ipochimenului e structura, o organizatie. hehehe! Gm.