La cheremul unei minorităţi a minorităţii

S-a creat legenda că politicienii UDMR ar fi pragmatici. Că-şi urmăresc interesele cu perseverenţă şi cinism, până la îndeplinire. Poate. Dar ale cui interese? Ale românilor, în nici un caz! Atunci, cumva, ale maghiarilor din România? Prin prestaţia din ultimul an, alături de PDL, udemeriştii au demonstrat că nici vorbă de aşa ceva. (more…)
continuare...

Băsescu şi selecţia valorilor

(Acest comentariu a fost postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Marian, intitulat "Trist este că Băsescu voia să o facă prim-ministru", ce poate fi citit accesand linkul ) De când tot taie şi spânzură prin republicuţa parlamentară (?), domnul Băsescu şi-a cam devoalat şi epuizat secretele succesului. Acum, că lumea s-a prins de ele, nici secrete nu mai sunt şi nici succes nu prea mai aduc. (more…)
continuare...

Războiul UDMR – cu copiii în prima linie

Intr-un articol scris săptămâna trecută (pe care îl puteti citi integral pe acest blog) şi intitulat “Gulaş picant cu mămăligă românească” subliniam, apropo de luptele pe marginea Legii Educaţiei: “S-a întâlnit perfidia cu lăcomia. Pe de o parte aroganţa graseiată şi zâmbetele subţiri ale UDMR-iştilor, pe de alta disponibilitatea pentru orice potlogărie şi privirile hulpave ale PDL-iştilor”. Iar, mai departe, sugeram: “Opoziţia, dacă nu vrea să se livreze pe post de gaj în acest ruşinos troc, are obligaţia de a face un gest net de delimitare. Care gest, după părerea mea, ar trebui să fie anunţul ferm al deciziei de eliminare imediată a UDMR din orice proiect de alianţă sau parteneriat politic pentru următoarea “stagiune”, post – PDL”. Cu un tupeu fără margini, cei care se reped să-mi preia ideea sunt UDMR-iştii care, prin vocea lui Marko Bela, atacă primii opoziţia: “nu mai colaborăm fără Legea Educaţiei!”. Şi continuă, cu…
continuare...

Gulaş picant cu mămăligă românească

EDITORIALUL DE JOI S-a întâlnit perfidia cu lăcomia. Pe de o parte aroganţa graseiată şi zâmbetele subţiri ale UDMR-iştilor, pe de alta disponibilitatea pentru orice potlogărie şi privirile hulpave ale PDL-iştilor. Scrobiţii Gyorgy Frunda şi Marko Bela recrutând distins curve, adresându-se acestora cu “stimată şi distinsă doamnă” în timp ce se deschid la prohab. Cum să nu te năpădească mândria naţională? Cum să nu-l crezi pe preşedinte atunci când lăcrimează, din martiriul jilţului său cu sceptru, la ideea de patriotism? Un şantaj atât de ordinar precum cel pe Legea Educaţiei, făcut şi asumat cu atâta ingenuă seninătate de şmenarii cu aere aristocratice din UDMR, doar în filmele lui Scorseze despre Camorra am mai văzut. O cedare la şantaj insă, atât de umilitoare, aproape imploratoare, venită pe timp de pace, din partea unui şef de stat şi a unui guvern ce se pretind devotaţi binelui naţional românesc este, din perspectiva mea,…
continuare...

UDMR – exponentul ideii de politică prin şantaj

  (Comentariu postat la articolul lui Liviu Antonesei publicat în Adevărul din 09 nov. 2010 sub titlul “Se va retrage UDMR de la guvernare?”, articol ce poate fi accesat la linkul ) Atâta vreme cât UDMR-ul este în guvernul României, serviciile de informaţii externe maghiare primesc informaţiile direct de la sursă, fără riscuri şi intoxicări, ne mai fiind obligate să cheltuiască un forint pe agenţi infiltraţi să ne afle secretele. De aici avantaje directe şi indirecte uriaşe ale Ungariei în raport cu România. Iată un argument suficient de solid, desi nu singurul, pentru sustinerea următoarelor două afirmaţii : 1. Ieşirea UDMR-ului de la guvernare nu se stabileşte aici, de către, hai să zicem, reprezentanţii etnicilor maghiari, ci la Budapesta, de către strategii politici ai Ungariei; 2. Politica UDMR-ului nu are nimic de-a face cu interesul naţional al României, ba dimpotrivă. În aceste condiţii sunt perfect de acord cu afirmaţia dlui…
continuare...
12