Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Traian Băsescu a ales să conducă această ţară prin intermediul unei alianţe coagulată de vulnerabilităţi. Vulnerabilităţi individuale şi de grup.

Vulnerabilitatea dominantă aparţine partidului dominant, PDL, şi constă într-o acumulare incredibilă, fără precedent, de abuzuri, infracţiuni, fapte penale, şi prin intermediul acestora de averi ilicite, în contul membrilor săi marcanţi de la centru şi din teritoriu. Nicio metodă aducătoare de beneficii rapide şi fără muncă ori competenţe pe măsură nu a fost scoasă din calcul : trafic de influenţă, jefuirea bugetului de stat prin aranjamente de tip suveică, falsificare de alegeri, furt de voturi în Parlament, transformarea activităţilor din vămi în afaceri exclusiv de partid, contrabandă, evaziune fiscală etc. Beneficiarii acestui rapt generalizat şi instituţionalizat, toţi purtători ai cămăşii portocalii ori relativi ai acestora, sunt în prezent sudaţi aproape indestructibil de interesul vital de a nu pierde puterea. Căci asta ar însemna, la lipsa de scrupule cu care au încercat să-şi distrugă adversarii, la hoţia deşănţată pe care au practicat-o fără a mai avea măcar precauţia de a-şi acoperi urmele, puşcărie sigură, ca să nu mai vorbim de perspectiva sumbră a confiscării averii, parţial ori integral.

Un alt tip de vulnerabilitate, capabilă a îngenunchea pe posesorii ei până aproape de sclavie, îi solidarizează cu guvernarea Băsescu pe membrii UNPR. Este de notorietate că acest partid este unul al şantajaţilor şi al oportuniştilor de subterane, care se simt supuşi exorcizării de câte ori li se pomenesc cuvinte ca onoare, patriotism, curaj.  Oameni mai cocârjaţi ca aici de dosare şi de stafii ale trecutului personal, greu de aflat în altă parte. Nu găseşti nici măcar un singur politician, purtând la butonieră insigna UNPR, care să inspire cuiva încredere ori respect. Există acolo un domn efeminat, Cristian Diaconescu, care multă vreme a lăsat impresia că discursul său de catifea şi-ar avea originea într-o delicateţe intelectuală dobândită la şcoala diplomaţiei. A fost de ajuns  un singur ordin, şuierat cu degetele până la amigdale de piratul naţional într-un moment de incertitudine, ca glazura de onorabilitate şi semeţie a domnului Diaconescu să se topească şi de sub ea să apară  o maimuţă – acrobat  sărind cu agilitate pe frânghia de abordaj a partidului – marionetă PUNR.

Am ajuns, în fine, la membrii UDMR. Al treilea punct de sprijin al triumviratului care, profitând de grijile şi indiferenţa Europei, asasinează lent România. UDMR, spre deosebire de PDL şi UNPR, este dominată de o vulnerabilitate de grup: aceea că reprezintă, din punctul de vedere al românilor, un partid antinaţional. Şi chiar este un astfel de partid, din moment ce îşi primeşte direcţiile strategice de la Budapesta iar acestea vizează satisfacerea intereselor unei minorităţi din România în detrimentul, dramatic, al intereselor majorităţii din această ţară.

Pe de altă parte,  UDMR reprezintă şi principala vulnerabilitate a actualei alianţe de la putere. Machiavelismul lui Traian Băsescu, principala sa armă politică în subjugarea României, deşi are un sprijin popular de doar 20%, este mult mai puţin eficient în relaţia cu acest partid având pupitrul de comandă expatriat. Statele sunt mai greu de şantajat, de manipulat, decât persoanele fizice.

Această situaţie ingrată în care se află UDMR oferă actualei opoziţii o oportunitate decisivă de a tranşa, în cel mai scurt timp, lupta politică cu regimul Băsescu. Din păcate, deşi am mai sugerat modul de acţiune pe care îl văd rapid victorios, nimeni de la opoziţie nu a luat în seamă până acum recomandările mele. Le mai prezint o dată.

Călcâiul lui Ahile pentru actuala coaliţie de la putere este UDMR.  Am spus-o în repetate comentarii, în trecut, că politica USL de curtare a UDMR, de cucerire a acesteia cu flori şi gesturi de prietenie, cu menajamente pentru derapajele sale iredentiste, cu promisiuni şi jurăminte de credinţă pentru viitor, nu va da rezultate. Ursul nu pleacă de bunăvoie de la fagurele cu miere. Din păcate pentru noi, cei care dorim o schimbare cât mai rapidă, scepticismul meu faţă de o atare abordare s-a confirmat şi continuă, cu fiecare zi care trece, să se confirme.

Credinţa mea fermă este că dacă vrea cu adevărat să nu se ajungă la alegeri termen organizate de PDL, opoziţia ar trebui să pună în aplicare, urgent, următorul plan de bătaie :

  1. Declanşarea imediată a unui atac total şi fără menajamente împotriva UDMR. Principalul capăt de acuzare : comportamentul antiromânesc. Nu voi detalia aici, pentru că, acest comportament nu este doar evident ci este şi resimţit pe propria piele de majoritatea populaţiei acestei ţări ;
  2. Demascarea abuzurilor şi a actelor de corupţie făcute de membrii marcanţi ai UDMR. Multe dintre acestea au fost deja amintite în presă, la iniţiativa chiar a unor parteneri de guvernare, sub formă de ameninţări voalate, de arătat pisica, pentru a preîntâmpina eventuale dezertări. Acum ar trebui mers cu dezvăluirile până la capăt, atât pentru a demonstra ipocrizia UDMR-iştilor când pozează în oameni integri, în principiali, în moralişti, cât şi pentru a dezarma pe Traian Băsescu de unele dintre armele cu care îi şantajează pe aceştia pentru a-i ţine în lesă, alături de PDL ;
  3. Susţinerea ridicării pragului electoral şi chiar, pentru viitor, susţinerea unei forme de regionalizare a României, iniţierea unor alte posibile măsuri care, toate, să preîntâmpine şi să contracareze dominanta planului iredentist al Budapestei : obţinerea autonomiei teritoriale pentru zonele cu populaţie majoritar maghiară din România ;
  4. Scoaterea în evidenţă a complicităţilor ce se vor dezvolta între UDMR – PDL, Băsescu, în urma acţiunilor de la punctele 1, 2, 3. Este foarte important ca triumviratul mai sus menţionat să fie împins spre cât mai multe compromisuri şi complicităţi antiromâneşti, de dragul rămânerii la putere, pentru că, în acest fel, când va veni nota de plată, să fie obligati să şi-o asume în solidar, nu să încerce a se salva individual, aruncând responsabilităţile, erorile şi vinovăţiile către ceilalţi.

 

Dacă reacţia cititorilor acestor opinii o va cere, voi reveni cu dezvoltări punctuale privind mecanismele pe care le vor declanşa acţiunile de mai sus, în cazul în care vor fi aplicate, şi efectele ce vor conduce spre rezultatul aşteptat.

Contele de Saint GermainEditorialeBasescu,Calcaiul lui Ahile,Cristian Diaconescu,dosare,PDL,santaj,UDMR,UNPR,USL,vulnerabilitatiTraian Băsescu a ales să conducă această ţară prin intermediul unei alianţe coagulată de vulnerabilităţi. Vulnerabilităţi individuale şi de grup. Vulnerabilitatea dominantă aparţine partidului dominant, PDL, şi constă într-o acumulare incredibilă, fără precedent, de abuzuri, infracţiuni, fapte penale, şi prin intermediul acestora de averi ilicite, în contul membrilor săi marcanţi...Blog politic si polemic