Piuneze pentru gargaragii

O să fiu tras de urechi că gargaragiu, conform DEX, nu înseamnă unul care face gargară (eventual cu piuneze) ci unul care flecăreşte, care bate câmpii fără logică şi argumente. Ei bine, rămân la titlul meu! Pentru că asediatorii aceia gângavi,  la care mă voi referi mai departe, se încadrează de minune în definiţia DEX. (more…)
continuare...

Crizele lui Traian Băsescu

Traian Băsescu se confruntă  în ultimele zile cu mai multe crize care-i strică liniştea . Criza economică e ultima dintre ele cauzatoare de insomnii. Puţin îi mai pasă lui TB în acest moment dacă România va ieşi cu bine sau nu din criză. Ba, cunoscându-l, aş putea spune că, la cât îl iubeşte pe Ponta, la cât îşi iubeşte poporul, îşi doreşte din toţi rărunchii să iasă rău. (more…)
continuare...

Guvernul ca un atlet: sprinteur sau maratonist?

Orice guvern nou instalat, in orice ţară, se confruntă în primele luni ale funcţionării sale cu o turbulenţă cauzată de 3 forţe majore, în general neconvergente: presiunea venită din interior (partidul / alianţa ce-i asigură susţinerea), presiunea transmisă de opoziţie şi presiunea problemelor  critice ale ţării. (more…)
continuare...

Băsescu îl îmbătrâneşte pe Cristoiu (1)

Cu cât se apropie alegerile cu atât mi se pare mai instructiv să urmăresc  ziarele şi televiziunile aservite puterii. Această alegere, ca o privire prin gaura cheii,  îmi permite accesul la nuanţe, la scăpări de vorbe şi grimase ca între prieteni,  la nădufuri şi temeri şi recunoaşteri pe care politicienii detestaţi de mine şi comilitoni de-ai lor, ziarişti, nu şi le-ar permite în medii ostile. (more…)
continuare...

Domnului Liviu Antonesei, cu prietenie

(Comentariu publicat partial la articolul lui Liviu Antonesei din Adevaru, intitulat "Evolutii politice?", articol ce poate fi citit accesand linkul )   Editorialiştii ziarului hermafrodit Adevărul îmi apar ca două echipe pestriţe de ţapinari cu pixul, încleştate într-o competiţie, în văzul lumii, de “tras sfoara”. Comicul situaţiei este dat de contrastul dintre învârtoşaţii micuţi, cu izmene lungi şi trucuri stilistice de ameţit adversarul (Pleşu, Cristoiu) şi malacii cu muşchi de plastilină opintindu-se şi icnind fie în stil rustic, de strunit cireada la păşunat (Grigore Cartianu), fie fără niciun stil, pe principiul “stilul e omul” (Dinu Patriciu). (more…)
continuare...

Dinu Patriciu – utopie sau premeditare?

  De când are ziar şi editorial, domnul Patriciu s-a specializat în a susţine, cui se mobilizează să-l citească, lecţii de politici economice alternative. Lipsit complet de stil, dar nu şi de idei, vine săptămână de săptămână la catedra propriei publicaţii şi, cu un aer blazat, cu un verb obosit de neexerciţiu, începe să expună teorii despre fenomene mondiale ori, în cel mai aplicat caz, europene. (more…)
continuare...

Ziarişti de fond, de formă şi de coloratură

EDITORIALUL DE JOI Mulţi se vor fi mirat şi, probabil, mulţi încă se mai miră de nişte aparente paradoxuri legate de ziarişti. Cum unii pot scrie atât de prost, cum unii pot scrie atât de mincinos, cum unii pot fi atât de făţarnici, cum unii pot fi atât de slugarnici. Explicaţia stă în meseria de bază a acestora, în talentul şi inteligenţa lor, în caracterul şi vulnerabilităţile lor. Există ziariştii de fond, denumire căreia i-am subsumat  talent, forţă, viziune, foarte des credibilitate, uneori, penetrabilitate. Sunt puţini şi nu sunt perfecţi. Atunci când îi citeşti ai impresia că-ţi deschid o fereastră către o perspectivă originală, verosimilă şi incitantă. N-am spus “adevărată”, n-am spus “convenabilă”, n-am spus “profetică”, n-am spus “artistică”. Am un exemplu principal şi patru secundare. Exemplul principal este Popescu. Nu pot uita două articole ale lui care au zdruncinat inerţiala şi autosuficienta noastră clasă politică: despre Ritzi (“O fosilă…
continuare...