Cenzura de partid de la Dilema Veche
Eu nu-mi propun să-l hărțuiesc pe domnul Plesu comentându-i, la răstimpuri, editorialele. Sunt săptămâni la rand în care îl scutesc de părerile mele iar atunci când n-o fac mă simt împins fie de o "sperare", fie de o "desperare". (mai mult…)
Panteonul fariseilor
(Acest comentariu a fost postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu intitulat " Mizerie in paradis ", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) De câte ori nu ne-a fost dat să vedem oameni care, trecând pe lângă o faptă reprobabilă, întorceau capul în altă parte, scărpinându-se la ceafă și fluierând a detașare. (mai mult…)
Criticilor mei, pe care cititu-i doare (2)
(Scuze pentru intarzierea postarii. "Zelosii" mi-au depasit asteptarile si asta a impus actualizari ale textului.) Pentru ca exista multi fanatici fara minte pe forumuri, care nu stiu sa se comporte altfel decat acele galerii de fotbal ce se pandesc la iesirea din stadion cu gandul incaierarii, (mai mult…)
“Realitatea” lui Andrei Pleșu și specula mediatică
(acest comentariu a fost postat la articolul din Adevarul al lui Andrei Plesu intitulat " Balciul national", articol ce poate fi citit accesand linkul ) (Eugen Barbu, 1979, despre Europa Liberă: ""¦trădătorii și pederaștii acestei oficine care ne improașcă cu balele lor de cîini turbați, încercând să ne convingă că realitatea nu e cea pe care o trăim noi, zi de zi, ci aia pe care o maimuțăresc ei, seară de seară". Andrei Pleșu, 2011, Adevărul: "Ar fi exagerat să vorbesc de o imagine generală sumbră Dacă însă te uiți la televizor, te trezești confruntat cu o altă Românie"¦".) Prima nedumerire inspirată de articolul de azi este: de unde și-o lua, Andrei Pleșu, realitatea pe care o comentează? (mai mult…)
Statuarul Andrei Pleșu
(Comentariu propus spre postare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche intitulat "Scrisoare deschisa catre Ion Vianu", articol ce poate fi citit accesand linkul ) În ultima vreme Andrei Pleșu, cel din carne și sânge, pare din ce în ce mai strivit de greutatea marmurei statuii care a devenit. Dar, cel mai trist pentru un spirit cu aspirații umaniste, editorialele sale indică și o preluare galopantă de rece și mineral de la această marmură rigidizantă. (mai mult…)
Egolatria ca formă de sensibilitate
(Acest comentariu a fost postat la editorialul din Adevarul al lui Andrei Plesu, intitulat "Zapada", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) Placid și atemporal ca o țestoasă de Galapagos, astfel arată Andrei Pleșu de luni bune încoace, contemplând ecranizarea studiourilor Băsescu după "Căderea îngerilor rebeli" a lui Pieter Breugel. (mai mult…)
Andrei Pleșu, anteriul și cădelnița
(Comentariu postat la articolul lui Andrei Plesu din Adevarul, intitulat " Limitele parodiei", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Oare s-a abolit cu adevărat pedeapsa capitală în România? Dar ce i se întâmplă acum acestui popor cum se numește? Împins de-a valma și cu capu"™n sac în țarcul condamnaților la moarte de vremuri grele, merită să-i sară cineva în sprijin sau să-l ia dracu"™ de buimac ce-a fost când a votat? (mai mult…)
Boii lui Andrei Pleșu
(comentariu postat la articolul lui Andrei Plesu din Adevarul, 08 dec. 2010, intitulat "Eul propriu ca obsesie", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Așa cum Nicolae Grigorescu picta boi, Andrei Pleșu tipologizează români: după "spiritul critic în supradoză" (Dilema Veche), după "eul propriu ca obsesie" (Adevărul) și, în pregătire, după " sinuciderea prin inaniție ca formă de patriotism" (Pentru Patrie). Adevărul e că românașii noștri au devenit, mai nou, foarte enervanți. Și pentru putere, tot mai lipsită de voluptatea hoției ca recompensă, și pentru reazemele ei mediatice, intelectuali subțiri cu creativitatea vlăguită de prea manifesta tendință spre surpare a tot ce e în jur. (mai mult…)
Forumurile ““ o formă de terapie a străzii (2)
O altă terapie din rețetarul străzii se referă la înlocuirea mesajelor generaliste, generalizante și soporifice cu mesaje aplicate, la subiect, capabile a molesta răul și a-i supune oprobriului pe autorii săi. Nu neg, Doamne ferește, rolul și frumusețea eseisticii ca specie literară. Consider însă că în spațiul publicisticii socio "“ politice, în subsolul căreia se plasează cel mai adesea producțiile forumiștilor, a combate prin texte erudite, abstracte, în care singurele nume proprii sunt ale clasicilor citați, este sau o formă de evazionism intelectual sau o formă egoistă de a epata. (mai mult…)
Forumurile ca platformă de socializare
Trăim într-o lume autistă. Transferarea tot mai mult în virtual a necesităților noastre curente (învățatul, distratul, comunicatul, aprovizionatul etc.), ne-a făcut să ne retragem în noi înșine nepermis de mult pentru sănătatea funcției noastre sociale. Chiar și vociferarea pe forumuri este una perversă atunci când mesajele se încrucișează sterp, emise cu univocă și frenetică disperare, fără confirmare de recepție și fără răspuns. Sunt insă situații când din deșertul destinațiilor mesajelor noastre vane se întrupează interlocutorul. Atunci parcă îți ieși din pielea izolării tale ermetice și, pe durata unei conversații, guști din nou bucuria exteriorului populat. Mi se întâmplă asta ori de câte ori primesc răspunsuri care mă incită la răspuns. În Revista Presei de sâmbătă am comentat, cu o nostalgie amară pe alocuri, evoluția unei publicații postrevoluționare de care am fost extrem de atașat mulți ani. Articolul meu, intitulat " Despre vechea Dilemă (mai nou Veche)" a fost postat și…