Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]


(Comentariu propus spre postare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche intitulat “Scrisoare deschisa catre Ion Vianu”, articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/scrisoare-deschisa-ion-vianu )

În ultima vreme Andrei Pleşu, cel din carne şi sânge, pare din ce în ce mai strivit de greutatea marmurei statuii care a devenit. Dar, cel mai trist pentru un spirit cu aspiraţii umaniste, editorialele sale indică şi o preluare galopantă de rece şi mineral de la această marmură rigidizantă.

Dacă ar fi să arbitrez cu propriu-mi subiectivism disputa celor două texte, “În apărarea Eugeniei Vodă” (cei zece) şi “Cine este conformist” (Ion Vianu), aş înclina, hotărât, în favoarea primului. Mai ales (dar nu numai) pentru că, fiind vorba despre România şi români, fiecare gest de solidarizare cu o cauză legată de apărarea libertăţilor de orice fel mi se pare, prin raritate şi aport la etosul naţional, mult mai preţios decât criticile cu iz dogmatic (fie ele şi îndreptăţite, pe alocuri) aduse acestui gest.

Cele de mai sus fiind spuse, aş face două remarci.

1. Articolul lui Ion Vianu începe cu o observaţie extrem de caracterizantă nu doar pentru manifestul analizat ci şi pentru marea majoritate a articolelor scrise de AP cel statuar: acestea “aduc mai puţine răspunsuri decât ridică întrebări”.

Nu cred că asta aşteaptă în primul rând poporul de la înţelepţii săi, întrebări.

Cei mai mulţi cititori ai lui AP nu se îndreaptă spre articolele acestuia ca spre o simeză pe care să admire expuse radiografii în diverse spectre de lumină ale autorului şi să se întrebe ce reprezintă petele mai închise la culoare: abisuri spirituale ori urme de tutun de pipă. Aceşti oameni aşteaptă de la AP răspunsuri, fie ele şi metafizice, la disperata lor tentativă de supravieţuire. Pe care însă nu le află pentru că statuile, nemuritoare fiind, nu vibrează la jalea agoniei.

2. O formă de manifestare a mineralizării în derulare a lui AP este evitarea confruntării, ocultarea tot mai frecventă a neconvenabilului.

Un prim exemplu, imediat, putem găsi în răspunsul la afirmaţia lui Ion Vianu: “doamna Vodă ar fi trebuit să-l întrebe pe jurnalistul Cristoiu ce gîndeşte despre antisemitismul şefului legionar, despre crima pe care a comis-o cu mîna lui şi despre crimele pe care le-a patronat”. În loc să răspundă complet, la toate cele trei componente ale întrebării, domnul Pleşu preferă să oculteze partea explozivă şi neconvenabilă din provocare, referindu-se doar la remarca privind “antisemitismul şefului legionar”, uşor de expediat, datorită generalităţii ei, printr-un ipotetic răspuns, la fel de general, al “împricinatului” Cristoiu: „Nu sînt de acord cu antisemitismul!“.

Să-mi fie iertat dar, astfel de retorisme, sunt mai de grabă eschive de box cu sacul decât sclipiri de lance ale unui gladiator în arenă.

Există însă un al doilea exemplu de ocultare a neconvenabilului, care arată şi mai dramatic nivelul de mineralizare la care a ajuns azi, până mai ieri viul, AP: lipsa odioasă de reacţie la exemplarele şi rarisimele zvâcniri de demnitate umană românească ale învăţătoarei Cristiana Anghel şi operatorului Adrian Sobaru.

Comparabile cu fronda Doinei Cornea şi autodafeul braşoveanului Liviu Cornel Babeş, cele două gesturi recente l-au găsit pe Andrei Pleşu marmorean deci rece.

Singurii stimuli la care pare a mai răspunde dragul nostru dilematic sunt cei legaţi de propria persoană: muzeograful Andrei Pleşu având grijă de exponatul cu acelaşi nume.

Contele de Saint GermainEditorialeRevista presei de sambataAdrian Sobaru,andrei plesu,Cristiana Anghel,Dilema Veche,Ion Vianu(Comentariu propus spre postare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche intitulat 'Scrisoare deschisa catre Ion Vianu', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/scrisoare-deschisa-ion-vianu ) În ultima vreme Andrei Pleşu, cel din carne şi sânge, pare din ce în ce mai strivit de greutatea marmurei statuii care a...Blog politic si polemic