Albine, viespi și bondari – versiune adaptata pentru Andrei Plesu
(Acest comentariu a fost postat la articolul din Adevarul, 24 nov. 2010 publicat de Andrei Plesu sub titlul "Ce mai inseamna politia?", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Domnul Pleșu își pune de-un sfârșit de săptămână calm. A ales din nou un subiect fără tabere, asupra căruia s-a așternut deja o unanimă și înțeleaptă resemnare. "Ce mai înseamnă poliția?" se întreabă dânsul nostalgic și totuși într-o română actualizată, pentru a părea contemporan cu evenimentele.  Păi ce să însemne dacă nu exact ce-ar trebui dacă am lua-o în serios: garantul legii într-o țară guvernată prin lege. A, care lege? Gata, v-ați prins! Aici e BUBA. Nici n-are rost să vă mai explic. Totuși v-aș mai reține puțin pentru că nu știu dacă ați observat cu câtă măiestrie folosește dl. Pleșu tehnica surdinei ori de câte ori atacă teme cu terminații înalte. "Se vorbește de complicități la nivel de minister,…
Nevoia de AP
Moartea lui Adrian Păunescu mi-a redeșteptat nevoia de Andrei Pleșu. De un anume Andrei Pleșu. Nu pentru că numele lor au aceleași inițiale ci pentru că, percepuți oarecum la antipozi în epocă, mi-au furnizat argumente de echilibru în cascadoriile mele de supraviețuire onestă de dinainte de "™89. De vreo doi ani incoace m-am înrolat voluntar, din exasperare, într-un război cu incredibila renaștere a stafiei totalitarismului. De data asta un totalitarism modificat genetic, de esență priapică, impus de o mână de nesățioși violatori de constituție, morală, drepturi cetățenești și buget național. În ranița corespondentului de front care am devenit, am îngrămădit revolte, frustrări, scepticism, iar, ca muniție, verbe contondente, sarcasme și necruțare față de lubricii, în permanent și declasant orgasm, ai violului național. A fost și este un vârtej, în care adesea l-am prins și pe Andrei Pleșu, vârtej iscat de suflul și balistica ripostelor mele la articole și atitudini publice…
Andrei Pleșu ““ cenzor de curte noua
 (Publicat la data de 27 octombrie 2010) "Dilema veche", sub autocratica păstorire a ayatolahului Pleșu, a introdus în ultima vreme o cenzură paranoică, de-a dreptul fundamentalistă, asupra mesajelor forumiștilor. Sectarismul cu pretenții elitiste practicat aici își atinge apogeul derizoriului atunci când un gângav administrator al forumului iese să răspundă nemulțumiților, într-o gramatică reinventată, cum că textele lor nu au valoare ideatică și literară și, de aceea, sunt rejectate. Să mori de râs pe mâna cui au ajuns judecățile de valoare și de etică. Această revistă, pe vremuri onorabilă, a ajuns azi tribună, paravan și înălbitor pentru infractori dovediți precum Sever Voinescu, de care nu ai voie să te atingi nici măcar cu o ironie, pentru că se află sub înalta protecție a falangei cotrocenisto "“ intelectualistă girată de PLPC (Pleșu, Liiceanu, Patapievici, Cărtărescu).
Andrei Pleșu și umbrele sale
 (Comentariu postat la articolul publicat de Andrei Pleșu în Dilema Veche din sub titlul " Ce nu trebuie să spună un președinte", ce poate fi citit accesând linkul ) Textele lui Andrei Pleșu degajă energie pozitivă. Asta, în bună măsură, datorită luminozității lor. Dar în același timp și incită, proiectând când trebuie umbre subtile, care nasc un fel de voluptate voaieristă. Articolul de față dezvoltă curiozități din acest registru. Aplică tușe gri pe portretul până acum solar al președintelui. Ne vom da seama dacă sunt ceea ce par sau doar niște cearcăne afectuos plasate sub doi ochi triști propuși compasiunii, doar atunci când timpul ne va permite accesul la întreg tabloul pe care domnul Pleșu îl completează periodic prin editorialele sale. De aceea nu mă entuziasmez. Deși tentația există. Pentru că ar fi suficient, de exemplu, un addendum prin care autorul să ne asigure că, în pofida atâtor spuse…