Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

După multă vreme, presa e calmă. Nimic din ce-am citit nu mă incită azi să polemizez. Pare a fi o respirație lungă, de reîncărcare, înaintea unor noi bătălii.

E momentul ideal pentru câteva  reflecții.

Odată cu oficializarea USL s-a trecut intr-o nouă etapă a luptei politice. Dacă până acum a fost mai mult o luptă de guerilă, în care monoblocul puterii era șicanat de un adversar  disparat,  fiind obligat la riposte în orb, de intimidare, cu procuratură și porumbaci, deodată termenii luptei s-au schimbat: la nivelul opoziței, din confuzia și incoerența comenzilor multiple, s-a coagulat brusc  o siluetă de luptător ce nu mai poate fi tratată cu glumițe de cheflii.

Comandamentul de la Cotroceni și-a trădat neliniștea față de proiectul acestei construcții încă din faza de gestație a ei când,  printr-o mobilizare aproape fără precedent a tuturor resurselor propagandistice, active și în adormire, a încercat să o submineze.

Amintiți-vă de scoaterea în prima linie  a Monicăi Macovei, a Alinei Mungiu Pippidi și a lui Sorin Ioniță, de sincronizarea și virulența unor coriști mai vechi intonatori de ode portocalii cum ar fi Mircea Cărtărescu, Mircea Mihăieș, Grigore Cartianu, Cristian Câmpeanu.

Instruite de maeștrii cu propaganda și manipularea din noile „“ foste  oficine specializate ale serviciilor secrete, toate aceste notorii personaje au dezvoltat, după talent și deficit de scrupule, variațiuni pe aceeași temă: trădarea de către liberali a idealurilor de dreapta, pericolul alunecării țării în comunism, chiar în fascism,  dezamăgirea unui electorat adept al purității ideologice. Zadarnic.

De data asta toate manevrele de a provoca avortul alianței opoziției au eșuat. Ea există.

Ce se întâmplă acum? Aș răspunde simplu: mobilizări într-o tabără, reevaluări în cealaltă!

Simulări ale realității momentului arată că pe scena politică românească există acum 2 forțe dominate, una cu 65 „“ 70% intenții de vot, cealaltă cu maximum 20% și niște mici partide de nișă care, individual, nu depășesc 5%.

În aceste condiții este logic ca aceia cu 65 „“ 70% să încerce a urgenta noi alegeri, în vreme ce rivalii lor, necreditați cu mai mult de 20%, să facă tot posibilul a trage de timp, în speranța unei reveniri miraculoase. Cât despre sateliți, aceștia se vor duce unde se va înclina balanța.

Urgentarea alegerilor presupune configurarea unei majorități parlamentare cât mai rapid. Sunt două soluții: fie atragerea UDMR, fie racolări individuale până la pragul necesar.

Este clar că oficializarea noii alianțe a opoziției este un factor favorizant pentru oricare dintre  aceste soluții. El trebuie însă valorificat cu inteligență și promptitudine.

Aș putea să pariez că dacă la cârma USL ar fi în acest moment Traian Băsescu, victoria opoziției ar fi rapidă și devastatoare pentru putere. De ce? Pentru că dacă TB este maestru la ceva, atunci este la valorificarea, prin forță, a situatiilor de superioritate, exploatând la maximum teama adversarului.

Ofer conducătorilor USL, în acest punct, un sfat-premoniție:

dați imediat UDMR-ului un ultimatum clar, autoritar, de pe pozițiile dominante pe care le dețineți: fie vi se alătură până la un termen précis, foarte scurt, fie vor rămâne în opoziție după ce veți prelua puterea și, nota bene, tot ce le oferă azi, în disperarea  lor  de supraviețuire, portocaliii (Legea Educației, Legea Minorităților etc), li se va retrage îndată ce schimbarea se va produce.  Comunicați ferm, vocal, pe toate canalele, acest ultimatum și veți câștiga. În caz contrar, de îi veti lăsa pe ei să ia inițiativa în negocieri și să vă condiționeze, veți pierde.

Ieri a apărut la rampă Dan Voiculescu pentru a prevesti o posibilă suspendare a lui Traian Băsescu până la finele lunii martie. Este utilă sau nu o astfel de mișcare?

Mișcarea în sine, ca formă de presiune psihologică atât asupra guvernanților cât și a aliaților lor ce la asigură majoritatea parlamentară, este corectă. Nu știu ce suport real are în spate dar forțează decizii tranșante ceea ce este bine. Probabil însă că ea nu ar fi trebuit făcută de Dan Voiculescu.

Este o situație asemănătoare cu aceea a filmulețului în care TB pălmuiește un copil.  Dacă acea dezvăluire nu ar fi fost asociată numelui lui Dinu Patriciu, cel care si-a revendicat-o,  probabil că efectul ei asupra electorilor ar fi fost mult mai mare și astăzi am fi avut un alt președinte.

Contele de Saint GermainCrochiul de martialianta USL,Dan Voiculescu,relectii politice,suspendarea presedintelui,Traian BasescuDupă multă vreme, presa e calmă. Nimic din ce-am citit nu mă incită azi să polemizez. Pare a fi o respirație lungă, de reîncărcare, înaintea unor noi bătălii. E momentul ideal pentru câteva  reflecții. Odată cu oficializarea USL s-a trecut intr-o nouă etapă a luptei politice. Dacă până acum a fost...Blog politic si polemic