Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

După multă vreme, presa e calmă. Nimic din ce-am citit nu mă incită azi să polemizez. Pare a fi o respiraţie lungă, de reîncărcare, înaintea unor noi bătălii.

E momentul ideal pentru câteva  reflecţii.

Odată cu oficializarea USL s-a trecut intr-o nouă etapă a luptei politice. Dacă până acum a fost mai mult o luptă de guerilă, în care monoblocul puterii era şicanat de un adversar  disparat,  fiind obligat la riposte în orb, de intimidare, cu procuratură şi porumbaci, deodată termenii luptei s-au schimbat: la nivelul opoziţei, din confuzia şi incoerenţa comenzilor multiple, s-a coagulat brusc  o siluetă de luptător ce nu mai poate fi tratată cu glumiţe de cheflii.

Comandamentul de la Cotroceni şi-a trădat neliniştea faţă de proiectul acestei construcţii încă din faza de gestaţie a ei când,  printr-o mobilizare aproape fără precedent a tuturor resurselor propagandistice, active şi în adormire, a încercat să o submineze.

Amintiţi-vă de scoaterea în prima linie  a Monicăi Macovei, a Alinei Mungiu Pippidi şi a lui Sorin Ioniţă, de sincronizarea şi virulenţa unor corişti mai vechi intonatori de ode portocalii cum ar fi Mircea Cărtărescu, Mircea Mihăieş, Grigore Cartianu, Cristian Câmpeanu.

Instruite de maeştrii cu propaganda şi manipularea din noile – foste  oficine specializate ale serviciilor secrete, toate aceste notorii personaje au dezvoltat, după talent şi deficit de scrupule, variaţiuni pe aceeaşi temă: trădarea de către liberali a idealurilor de dreapta, pericolul alunecării ţării în comunism, chiar în fascism,  dezamăgirea unui electorat adept al purităţii ideologice. Zadarnic.

De data asta toate manevrele de a provoca avortul alianţei opoziţiei au eşuat. Ea există.

Ce se întâmplă acum? Aş răspunde simplu: mobilizări într-o tabără, reevaluări în cealaltă!

Simulări ale realităţii momentului arată că pe scena politică românească există acum 2 forţe dominate, una cu 65 – 70% intenţii de vot, cealaltă cu maximum 20% şi nişte mici partide de nişă care, individual, nu depăşesc 5%.

În aceste condiţii este logic ca aceia cu 65 – 70% să încerce a urgenta noi alegeri, în vreme ce rivalii lor, necreditaţi cu mai mult de 20%, să facă tot posibilul a trage de timp, în speranţa unei reveniri miraculoase. Cât despre sateliţi, aceştia se vor duce unde se va înclina balanţa.

Urgentarea alegerilor presupune configurarea unei majorităţi parlamentare cât mai rapid. Sunt două soluţii: fie atragerea UDMR, fie racolări individuale până la pragul necesar.

Este clar că oficializarea noii alianţe a opoziţiei este un factor favorizant pentru oricare dintre  aceste soluţii. El trebuie însă valorificat cu inteligenţă şi promptitudine.

Aş putea să pariez că dacă la cârma USL ar fi în acest moment Traian Băsescu, victoria opoziţiei ar fi rapidă şi devastatoare pentru putere. De ce? Pentru că dacă TB este maestru la ceva, atunci este la valorificarea, prin forţă, a situatiilor de superioritate, exploatând la maximum teama adversarului.

Ofer conducătorilor USL, în acest punct, un sfat-premoniţie:

daţi imediat UDMR-ului un ultimatum clar, autoritar, de pe poziţiile dominante pe care le deţineţi: fie vi se alătură până la un termen précis, foarte scurt, fie vor rămâne în opoziţie după ce veţi prelua puterea şi, nota bene, tot ce le oferă azi, în disperarea  lor  de supravieţuire, portocaliii (Legea Educaţiei, Legea Minorităţilor etc), li se va retrage îndată ce schimbarea se va produce.  Comunicaţi ferm, vocal, pe toate canalele, acest ultimatum şi veţi câştiga. În caz contrar, de îi veti lăsa pe ei să ia iniţiativa în negocieri şi să vă condiţioneze, veţi pierde.

Ieri a apărut la rampă Dan Voiculescu pentru a prevesti o posibilă suspendare a lui Traian Băsescu până la finele lunii martie. Este utilă sau nu o astfel de mişcare?

Mişcarea în sine, ca formă de presiune psihologică atât asupra guvernanţilor cât şi a aliaţilor lor ce la asigură majoritatea parlamentară, este corectă. Nu ştiu ce suport real are în spate dar forţează decizii tranşante ceea ce este bine. Probabil însă că ea nu ar fi trebuit făcută de Dan Voiculescu.

Este o situaţie asemănătoare cu aceea a filmuleţului în care TB pălmuieşte un copil.  Dacă acea dezvăluire nu ar fi fost asociată numelui lui Dinu Patriciu, cel care si-a revendicat-o,  probabil că efectul ei asupra electorilor ar fi fost mult mai mare şi astăzi am fi avut un alt preşedinte.

Contele de Saint GermainCrochiul de martialianta USL,Dan Voiculescu,relectii politice,suspendarea presedintelui,Traian BasescuDupă multă vreme, presa e calmă. Nimic din ce-am citit nu mă incită azi să polemizez. Pare a fi o respiraţie lungă, de reîncărcare, înaintea unor noi bătălii. E momentul ideal pentru câteva  reflecţii. Odată cu oficializarea USL s-a trecut intr-o nouă etapă a luptei politice. Dacă până acum a fost...Blog politic si polemic