Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Onestitatea, ca formă permanentă de a fi, necesită condiție. Condiție morală dar È™i condiție fizică.
Capcana este că toți, sub o formă sau alta, într-o împrejurare sau în mai multe, am avut È™ansa să o cunoaÈ™tem pe propria piele: ca practicanți, ca beneficiari sau ca spectatori neutri. Ce mândri am fost de noi când am gândit împotriva curentului, am avut curajul s-o spunem È™i am mai avut È™i dreptate. Când nu ne-am ferit să-l arătăm pe hoț cu degetul, primind în schimbul mulțumirii timide a păgubaÈ™ului pumnul în figură din partea celui deranjat.
Fiind din când în când oneÈ™ti, ne-am grăbit să ne acordăm acest titlu pe viață. Iată capcana. Și să credem că această nobilă distincție ne permite, din când în când, chiar È™i derogări de la onestitate.
Deținem averi incomensurabile pe care nu le putem justifica? E un detaliu nesemnificativ. Suntem oneÈ™ti prin definiție È™i nimeni nu ne poate deposeda de această înnobilare viageră. Am susținut ieri un lucru È™i astăzi susținem exact opusul, din rațiuni cât se poate de oportuniste? Detaliu fără relevanță. Lucrurile se mai schimbă, la fel È™i părerile oamenilor despre ele. Mințim, exagerăm, denaturăm, denigrăm, manipulăm, inventăm toxic? Ce au toate acestea cu bunele noastre intenții, cu onestitatea noastră funciară odată dovedită? Doar nu o să ni se pretindă omologări în fiecare clipă, pentru fiecare gest. Iată tertipuri de ipocrită probitate, iată eschive de niznai, cu musca pe căciulă.
Mă uit la televizor, prin ziare È™i constat cu orgolioasă resemnare că nu prea mai avem voci credibile pe nicăieri: nici în politică, nici în instituții, nici în presă, nici în societatea aÈ™a zis civilă, oriunde ai căuta pe fața publică a țării. Toți, într-un fel sau altul, sunt tributari unor È™abloane de partizanat, sunt previzibili în a aplica È™ablonul deasupra adevărului È™i realității, oricum ar fi acestea, È™i a vopsi, cum le convine, evenimentele.
Marele È™ablon mistificator al momentului este cel închinat justiției. A fost pogorât peste acest prea mințit popor, aÈ™a cum arunci un giulgiu peste un (încă) muribund, periclitându-i È™i ultima respirație, aÈ™a cum un nor de grindină întunecă holdele È™i amenință recolta. Iar în fruntea sufocatorilor adevărului È™i dreptății cu acest È™ablon, s-a aÈ™ezat chiar zugravul proeminent al țării, preÈ™edintele Iohannis, luând pistolul de vopsit, ca pe o È™tafetă, din mâna predecesorului său È™i umplând conturul gol cu o porumbiță albă, chipurile a dreptății. Ce dreptate să fie asta de-È™i permite domnul Iohannis jocuri înÈ™elătoare de graffiti cu ea? Parlamentul României (simbolul democrației, zice-se) a ajuns în ochii „žprovidențialei alianțe” DNA „“ SRI „“ ICCJ „“ PreÈ™edinția României „“ Cancelaria Germaniei „“ Administrația SUA o amenințare majoră, un val de lăcuste ce ar trebui stârpit, un duÈ™man național ale cărui inițiative se cer înăbuÈ™ite prin orice mijloace. Parlamentul are dreptul constituțional de a aproba sau nu judecarea în stare de arest preventiv a membrilor săi. „žProvidențiala alianță” luptă cu disperare să-i amputeze acest drept. Parlamentul are menirea constituțională să inițieze sau să modifice legi. „žProvidențiala alianță” răcneÈ™te prin toate goarnele sale de tinichea ordine de rezistență, când vine vorba de modificarea legilor justiției. Până È™i placidul preÈ™edinte Iohannis îÈ™i sare din balamalele lui ardeleneÈ™ti È™i declară război, krieg, festigkeit oricărei propuneri parlamentare de acest fel.
Măcar dacă îmbățoÈ™area asta justițiaristă (vai, atât de neconvingătoare văzând de la ce oameni vine) ar observa È™i lacunele / abuzurile bravilor procurori, vigilenților sereiÈ™ti, inamovibililor judecători. Faptul că aceÈ™tia l-au protejat extralegal ani de-a rândul pe Traian Băsescu È™i incă o mai fac… Faptul că dubla măsură în tratarea unor spețe similare nu primeÈ™te nicio explicație (sau sancțiune), faptul că SRI a recunoscut singur că se implică în actul de justiție È™i peste limitele fixate de constituție etc. etc. etc. Dar observarea asta nu se întâmplă! S-a instaurat un fel de ocultare sacră a exceselor acestor categorii, ca și cum preaputernicii ar conspira chiar cu diavolul, împotriva unui rău universal, ce excede chiar și dihotomia rai „“ iad.
Victor Ponta contribuie È™i el la adâncirea crizei de credibilitate a autorităților, devenind aproape un simbol al duplicitarismului. Se comportă ca la o cursă de coborâre cu schiurile în care el a rămas setat, ca un robot defect, pe slalom. Cum l-au instruit expirații cu fofilarea din propriul partid, practică un fel de descurcăreală conjuncturală în care ocoleÈ™te obstacole închipuite È™i dă cu otuzbiru în gropi concrete. Față de problema justiției este oscilant meteodependent: cum bate vântul È™i, de preferință, cu cozorocul pe cap. Cel mai greu e să dea forme definitive la ce face. Se blochează în eboÈ™e. Și cu Codul Fiscal È™i cu impozitul pe bacÈ™iÈ™, È™i cu inițiativele legislative È™i cu promisiunea unei colaborări fără È™opârle cu preÈ™edintele. Dar mai ales cu „žjustiția independentă” pe care ar decapita-o dar o laudă, pe care o mângâie sau o înțeapă cu naturalețe cabotină, în funcție de corul în care îl prinde declarația.
Printre ceilalți politicieni (sau talkshow-iști) , aproape imposibil de găsit vreun reper de credibilitate. De parcă, odată ajunÈ™i într-un studio de televiziune, toți renunță la personalitatea proprie în favoarea direcției de partid sau a aÈ™teptărilor realizatorului. Singurii cât de cât decenți la onestitate, ce-mi vin acum în minte, sunt Ilie Șerbănescu și Emil Hurezeanu .
Nici cu jurnaliÈ™tii nu stăm mai bine: preistoricii Cristoiu È™i CTP practică, din borcanul lor de murături în saramură unde și-au găsit efemeră conservare, împroÈ™carea sistematică cu acreală. Fiecare apariție a lor este gândită nu ca un pas spre adevăr (căutarea adevărului ar presupune obiectivitate, logică și smerenie la contactul cu evidența) ci ca o stuchitură de gogonea înțepată, care să le ateste vocația lor pompieristică de pișători pe fața lumii. Iar despre pigmeii cu grade de la EVZ sau România Liberă ce să mai vorbim?
O părere finală despre Antena 3. Singurul post de baricadă care, după părerea mea, informează mai mult decât manipulează.
Am resimțit din plin și dureros excesele A3 din campania anti „“ Antonescu și, mai apoi, anti „“ Iohannis. Le-am și reflectat, reprobativ, în multe dintre articolele mele. Nu m-a lăsat rece nici deșănțata propagandă pro-pontistă și pro-pesedistă din campania prezidențială și nici pierderea totală a nuanțelor de obiectivitate din unele comentarii politice ale tridentului Gâdea „“ Ciuvică „“ Badea. În prezent deplâng opțiunea acestui post de a prelua, după exemplul RTV (inspirat la rândul său de răposatul OTV), moda titlurilor și a teaserelor senzaționale cu orice preț. Cu toate acestea…
Cu toate acestea nu pot să nu recunosc, apreciativ, evident, faptul că A3 este singurul post de știri care a avut curajul să se lupte, indiferent de riscuri și preț, cu balaurul băsist. Și încă o face. Sunt acuzate vedetele postului că îl apără pe Dan Voiculescu. Da. Dar asta după ce Dan Voiculescu a acceptat să plătească cu propria libertate dreptul lor de a da pe post adevăruri ce costă scump. Beneficiarii principali ai acestui sacrificiu am fost noi, telespectatorii exigenți care cer totul în schimbul a nimic, care reclamă eroism exemplar nu jumătăți de măsură (pe pielea ziariștilor A3, evident), care nu ar fi acceptat mușamalizări și ar fi condamnat la veșnică neiertare orice pact încheiat de ei (dac-ar fi fost să fie) cu diavolul băsist.
Rămâne ca fiecare, după valorile și conștiința proprie, să cântărească binele și răul și să decidă nota finală. Eu am făcut-o, pentru cele petrecute până la acest moment. Curajul lui Mihai Gâdea de a da pe post filmulețele realizate de cravata lui Băsică depășește cu mult în efecte benefice pagubele de dezinformare produse de intoxicarea cu Iohannis „“ traficantul de copiii pentru organe.
Și mai cred ceva: dacă mâine s-ar petrece un eveniment dramatic în care, să zicem, Victor Ponta (favoritul A3, nu-i așa?) ar fi implicat cu dramatice conotații negative, primul post de știri deschis de toți cei dornici să afle adevărul în latura lui cea mai necenzurată (inclusiv de către băsiștii și peneliștii de rit nou) ar fi A3 și nicidecum altul.

Contele de Saint GermainEditorialeA3,Administratia SUA,Cancelaria Germaniei,Codul Fiscal,CTP,Dan Voiculescu,dihotomia rai - iad,DNA,EVZ,ICCJ,Ion Cristoiu,justitia independenta,Klaus Iohannis,Mihai Gadea,niznai,onestitate,OTV,Presedintia Romaniei,providentiala alianta,Romania Libera,RTV,sablon,SRI,taxa pe bacsis,tridentul Gadea - Ciuvica - Badea,Victor PontaOnestitatea, ca formă permanentă de a fi, necesită condiție. Condiție morală dar È™i condiție fizică. Capcana este că toți, sub o formă sau alta, într-o împrejurare sau în mai multe, am avut È™ansa să o cunoaÈ™tem pe propria piele: ca practicanți, ca beneficiari sau ca spectatori neutri. Ce mândri am...Blog politic si polemic