Despre cărți
Marele meu necaz e că am devenit prea pretențios. Fără să vreau. O fi semn de bătrânețe? Înainte eram atât de ușor de mulțumit. Puneam mâna pe câte o carte și, dacă nu o abandonam după primele 5 minute, al ei eram. Citeam ca într-o documentare profesională. Nu-mi lipseau din buzunare creionul și carnețelul. Citeam și subliniam. Citeam și transcriam în carnețel. Uneori aveam chiar propriile evadări aforistice provocate de celălalt, de pe copertă. Deveneam cumva parteneri și asta era fascinant. (mai mult…)