Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Românii, cel mai adesea moleșiți de luptă chiar înainte de a o încinge, au și ei bâzdâcurile lor. De exemplu, să nu-i atingi la Harap Alb. Altfel, odată le sare țâfna.
Harap Alb nu întruchipează genul de erou însemnat cu nimbul trufiei. El este feciorul cel mic al craiului și, în contrast cu frații săi mai mari, care cred că li se cuvine totul și pretind asta cu înfumurare, se arată modest, sfios, cumpătat.  Nimeni nu-l vede răsturnând munți și conducând seminții; doar el năzuiește, în secret, la astfel de isprăvi.
Harap Alb izbândește prin sine însuși.  Cu mijloace puține, cu har și tenacitate, luptându-se cu formele hidoase ale răului, de unul singur sau ajutat de prieteni iscusiți.
În mintea și sufletul românilor puține  fapte lasă brazde de emoție atât de adânci precum lupta unor solitari altruiști împotriva sistemului lacom și feroce ca un balaur.
În iarna lui 2011, după atacul nedrept al atotputernicului  Traian Băsescu asupra neajutoratului  Raed Arafat, poporul a ieșit în stradă să facă dreptate. Fără să i se ceară, fără să fie atins la portofel, doar din bâzdâcul pomenit. Și, în câteva săptămâni, l-a pus așa de bine cu botul pe labe pe agresor încât ce n-au schimbat ani de luptă politică, mitinguri sindicale, interpelări și moțiuni de cenzură, a reușit să schimbe solidaritatea unor iubitori de povești cu eroul lor emblematic, Harap Alb.
Interzicerea lui Mircea Diaconu de la europarlamentare, abandonarea sa de către PNL și declanșarea unei lupte solitare a victimei împotriva sistemului opresor, amenințările ANI adresate BEC și oamenilor de pe stradă,  toate acestea  au pus în scenă o nouă versiune de Harap Alb cu actorul – deputat în rolul principal.
Românii privesc  în aceste zile la basmul în desfășurare și-și freacă palmele de satisfacție (atunci când nu le folosesc, ca aseară, să aplaude frenetic cu ele prima victorie a feciorului de crai – strângerea celor 100 000 de semnături). Nu-i mai interesează independența justiției, caracterul  implacabil al unei sentințe judecătorești definitive și irevocabile, alte brașoave despre instituții care în loc să fie ceea ce pretind se comportă ca arme oarbe în mâna unui gangster încolțit.
Mărturisesc că am semnat și eu pentru Mircea Diaconu. Asta după ce i-am văzut comportamentul decent față de PNL, după ce a explicat gestul său ca o mișcare pur tehnică, de a se putea lupta cu abuzurile sistemului fără a produce daune partidului.
Am semnat pentru că nu cred în virtuțile justiției marca Traian Băsescu, nu cred că libertatea și atotputernicia unei astfel de măciuci folosită la compromiterea unor idealuri corecte trebuie apărate.
Presimt coagulându-se în jurul acestui nou Harap Alb de la Nottara un masiv protest popular. Mitinguri de susținere dar și mitinguri de descătușare, după modelul celor din cazul Raed Arafat. Decizia finală privind acceptarea sau nu a candidaturii la europarlamentare a domnului Mircea Diaconu va mai trece prin două instanțe judecătorești (cel mult). După care vom afla dacă ne bucurăm sau ne răsculăm.

Contele de Saint GermainEditorialeANI,BEC,europarlamentare,Harap Alb,Mircea Diaconu,PNL,Raed ArafatRomânii, cel mai adesea moleșiți de luptă chiar înainte de a o încinge, au și ei bâzdâcurile lor. De exemplu, să nu-i atingi la Harap Alb. Altfel, odată le sare țâfna. Harap Alb nu întruchipează genul de erou însemnat cu nimbul trufiei. El este feciorul cel mic al craiului și,...Blog politic si polemic