Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 3]

Sunt unii car se-mpăunează cu latura lor raţională încercând să-şi mascheze, să-şi sufoce, să-şi reducă la tăcere latura afectivă. Nu mă număr printre aceştia. Atâta vreme cât roboţii nu au putut simula din noi mai mult decât cinetică şi logică matematică, fiind incapabili să iubească sau să urască, voi rămâne la credinţa că inefabili suntem prin emoţii şi nu prin gestică previzibilă ori prin răceala raţionamentelor.
De aceea am tot insistat, in luările de poziţie de pe acest blog, asupra dorinţei mele primordiale de a exprima exact ce gândesc, de a fi sincer cu mine însumi şi cu cititorii mei chiar dacă uneori preţul acestei sincerităţi poate însemna (şi chiar a însemnat pe alocuri) inconsecvenţă în susţineri şi, de-aici, critici, persiflări, acuze.
Energia de a dedica atâta timp polemicilor despre politică şi politicieni mi-a venit din deversările aproape hidraulice de adrenalină cauzate de prăpastia dintre ce credeam eu că înseamnă bun şi moral şi ce ne oferea în realitate camarila de impostori şi infractori, fără egal în rele, călăuzită de Traian Băsescu.
De curând, după destrămarea USL şi repoziţionările ce au avut loc, am fost surprins să descopăr în mine anumite modificări de percepţie şi tumult participativ.
O primă modificare, nu uşor de acceptat şi cu atât mai puţin de recunoscut, a fost cea referitoare la sentimentele mele faţă de Antena 3. Fără a cădea în radicalismul criticilor istorici şi isterici ai acestui post de televiziune, a trebuit să constat că, în paralel cu lupta împotriva lui Traian Băsescu pe care o apreciez şi o împărtăşesc cu totul , Antena 3 a început să ducă o luptă acerbă şi împotriva lui Crin Antonescu şi a PNL, cu mijloace adeseori lipsite de onestitate şi, de aceea, deloc pe gustul meu. Dintre acestea, cel mai recent şi supărător obicei a devenit nepreluarea in direct a conferinţelor de presă susţinute de liberali (în vreme ce “inamicul” Traian Băsescu se bucură de transmisii în direct 100%) urmată de spicuirea, în diverse dezbateri cu invitaţi, a unor fragmente trunchiate din aceste conferinţe, fragmente ce se propun discuţiei într-un mod deformat şi tendenţios.
Efectele politice ale acestui embargou combinat cu mistificare sunt deja vizibile, PNL şi Crin Antonescu  fiind din ce în ce mai mult percepuţi de publicul larg ca nişte competitori de pluton, cu şanse electorale minore, în timp ce în faţă se detaşează un lider autoritar şi fără contrapondere, PSD.  Este acesta un semn bun pentru România de după prezidenţialele din decembrie? Deloc, aş zice!
O a doua modificare, în ceea ce mă priveşte, este atitudinea faţă de Traian Băsescu. Deşi sentimentele pe care i le port sunt aceleaşi din ultimii ani, ani în care am încercat să arăt celor care mă citesc cu ce monstru avem de-a face în fruntea ţării, constat că, pe zi ce trece, cu cât i se apropie sorocul, “monstrul din deal” devine  tot mai mic, tot mai puţin important pentru a rămâne ţinta unică a luptei noastre. Seamănă cu un bombardier ce a survolat teritoriul inamic producând pagube majore, e adevărat, dar care acum, cu muniţia pe sfârşite, se îndreaptă către bază pierzându-se, ca o muscă, la orizont.
Resimt, în schimb, o îngrijorare crescândă faţă de un alt pericol ce se apropie vijelios: invazia lăcustelor pesediste.  Iar personificarea acestui pericol nu mi se pare a fi Victor Ponta ci lacomii baroni ce-l ţin în spate, din scurt, şi care, în nesaţul lor, de-abia aşteaptă să primească verde de la un Cotroceni complice, pentru a se dezlănţui total.
Tenacitatea televiziunilor pontiste de a slăbi PNL are un ţel imediat: obţinerea de către liberali, la europarlamentare, a unui scor sub 20% şi îndepărtarea astfel a lui Crin Antonescu de la conducerea partidului (şi, implicit, din cursa pentru prezidenţiale). Ce consecinţe ar avea atingerea acestui ţel? Unele, apreciez eu, extrem de dăunătoare pentru oamenii obişnuiţi. Victor Ponta ar face un galop de sănătate spre poziţia de preşedinte al României, prim ministru ar deveni tot un pesedist (să zicem Dragnea), opoziţia ar rămâne una strict decorativă şi ne-am trezi, la începutul lui 2015, că am schimbat dictatura lui Traian Băsescu cu dictatura PSD. În care vor defila ca primadone Mazăre şi Oprişan, Dan Voiculescu şi Sebastian Ghiţă, Kelemen Hunor şi Gabriel Oprea. Ăsta să fie deznodământul pentru care am luptat şi pe care ni l-am dorit? Nu pentru mine. În niciun caz. Satisfacţia de a fi scăpat de Băsescu va fi rapid umbrită de sentimentul căderii din lac în puţ.
Iată de ce susţin că ar fi bine ca PNL să reziste cu actuala conducere până la prezidenţiale şi să nu ajungă a fi înghiţit de PSD. Ar putea asigura astfel o opoziţie reală la puseurile autoritariste ale baronilor PSD, ar oferi o alternativă echilibrată pentru prezidenţiale şi ar creşte şansele (acum extrem de reduse) ca România să evolueze spre emancipare şi nu spre restauraţie.
A nu se înţelege că propun ca lupta împotriva lui Traian Băsescu să fie sistată. Ea trebuie dusă până la capăt, până la scoaterea definitivă din peisaj a acestui personaj funest. Ceea ce încerc să transmit este însă că ar fi o greşeală ca în numele acestei lupte (cu final impus, totuşi) să punem tot armamentul şi toată puterea în mâinile unui singur combatant. Care, cum ne demonstrează istoria recentă, are năravuri dintre cele mai păgubitoare pentru societate atunci când vine vorba de propria îndestulare.
Decapitarea liberalilor, înghiţirea lor de către PSD, bucată cu bucată, după modelul Tăriceanu, iar în partea cealaltă coagularea (pentru supravieţuire) a tuturor sateliţilor de sorginte băsistă în singura forţă care să absoarbă, în timp, nemulţumirea populară faţă de guvernarea Ponta, sunt tot atâtea motive de sumbre prevestiri. Cum ar fi aceea că s-ar putea ca, în aceste condiţii, la alegerile parlamentare din 2016 să ne trezim cu Traian Băsescu revenit în forţă, ca prim – ministru, având de-a stânga şi de-a dreapta locotenenţi revigoraţi precum Elena Udrea, Mihai Răzvan Ungureanu şi alte figuri de tristă amintire.

Contele de Saint GermainEditorialeafectiv,Antena 3,Crin Antonescu,Dan Voiculescu şi Sebastian Ghiţă,Elena Udrea,Kelemen Hunor şi Gabriel Oprea,Liviu Dragnea,Mazăre şi Oprişan,Mihai Razvan Ungureanu,PNL,PSD,raţional,USL,Victor PontaSunt unii car se-mpăunează cu latura lor raţională încercând să-şi mascheze, să-şi sufoce, să-şi reducă la tăcere latura afectivă. Nu mă număr printre aceştia. Atâta vreme cât roboţii nu au putut simula din noi mai mult decât cinetică şi logică matematică, fiind incapabili să iubească sau să urască, voi...Blog politic si polemic