Paranormalul în politica românească

Prima dată când mi-am pus problema  unei influenţări telepatice, energetice sau cum s-o mai numi, în politica românească, a fost momentul decembrie 2009 când, la doar două zile de consfinţirea unui triumf anunţat de toate sondajele şi dorit de toţi românii, Mircea Geoană l-a vizitat pe Sorin Ovidiu Vântu . E greu să accepţi drept rezultat al hazardului, drept “ceas rău”, o asemenea gafă, oasemenea pierdere de luciditate şi raţiune, care a avut uriaşe consecinţe negative pentru o generaţie intreagă de români.  Vorba populară care se potriveşte acelei situaţii este că “i-a luat Dumnezeu minţile” lui Geoană de a fost în stare să o comită în aşa hal. (more…)
continuare...

Sunt trist!

Să însemne că încă mai speram? Nu. Viaţa m-a învăţat să recunosc acel prag al unei cerţi peste care dacă treci împăcarea nu mai este posibilă. Acest prag fusese trecut în ultima vreme de mai multe ori şi de către ambele tabere. Despărţirea era inevitabilă. (more…)
continuare...

A treia cale

Asist cu tot mai mare tristeţe la emisiunile de la Antena 3. Mi-e greu să suport şi cu atât mai puţin să accept păcatul părtinirii la ordin, la un post pe care l-am considerat (şi încă îl consider) un fel de „Europa Liberă” din vremurile dictaturii comuniste. Privesc şi văd irizaţiile manipulării ca pe o peliculă de ţiţei scurs dintr-un petrolier, încercând să sufoce oceanul. Ponta e cel bun, Antonescu e cel rău. Ponta luptă împotriva lui Băsescu, Antonescu s-a unit cu Băsescu pentru a lupta împotriva lui Ponta. Ponta vrea menţinerea USL, Antonescu a băgat deja buldozerele în temelia alianţei. Nu mai există nuanţe, nici vinovăţii comune, nici dreptul la autoapărare. În vreme ce Ponta apare când doreşte la Chestiunea Zilei şi la emisiunile satelit, pentru a se exprima şi explica publicului comun, al USL, punctul său de vedere, Antonescu a fost exclus de la invitaţiile în studio.  E…
continuare...

Vântul, cremenea şi paiele

Voi face un lucru în premieră pe acest blog: voi reveni asupra unui articol publicat anterior, cel intitulat „USD – o construcţie sinucigaşă”, pentru a atrage atenţia asupra lui, pentru a insista, pentru a zgâlţâi uşile închise şi urechile astupate de căşti, spunând că îl consider de o importanţă proiectivă majoră pentru politica anului 2014 din România. Să fie deci citit şi înţeles corect de cine trebuie, iată ce mi-aş dori, nutrind încă o debilă speranţă că nu ne vom trezi, la sfârşitul lui 2014, cu Traian Băsescu în rol de mare speranţă naţională. (more…)
continuare...

USD – o construcţie sinucigaşă

Atâta vreme cât era asociat cu PNL, PSD se bucura în ochii electoratului de o doză de indulgenţă, de o diluţie a fibrei sale de roşu dur. Asta îl făcea mai  digerabil, trecând până la un punct în uitare  baroniadele şi mineriadele de tristă amintire şi mutând accentul de intoleranţă furioasă către securisticul portocaliu. (more…)
continuare...

Abjecţie, numele tău e Băsescu!

Dintr-o canibalică sete de sânge şiroind, Traian Băsescu ne-a mai oferit aseară o formă de beţie: aceea cauzată de metilul propriei descompuneri. A coborât până acolo cu iraţionalul urii încât a atacat cu ferocea lui limbă crestată, cu infectele lui copite de cutreierat tartarul, un om bolnav laolaltă de demenţă senilă, de parkinson, de alzheimer, de cancer şi de câte alte suferinţe cauzate de cele dintâi. Şi asta doar pentru că respectivul bolnav era soţul unei doamne ministru din partidul liberal. (more…)
continuare...
12