Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Maimuțoiul ăsta, îmbătrânit în rele la umbra meșei zburătăcite, nu se potoleÈ™te odată în a ne asfixia cu judecățile lui putrefacte. AÈ™a ne trebuie, dacă în loc să răspundă în fața procurorilor È™i să fie împins spre hibernare de iarna unui deceniu penitenciar, înghițim să fie invitat la interviuri È™i să fie lăudată justiția care-l îngăduie liber.
Reacția lui, după rezultatele referendumului din Grecia, arată cât de sincer crede omul ăsta în democrație È™i cât preț pune pe voința unui popor. Deloc!
Bântuit de reducerile criminale de salarii pe care el, dimpreună cu borhotul din capul lui, le-a decis în 6 mai 2010, dar nu bântuit de regretul nemerniciei sale cât un genocid ci de nerecunoÈ™tința celor pe care „i-a salvat”, prin asasinarea speranței, de la chinul unei vieți È™i aÈ™a minimale, nu a putut să înțeleagă altfel opțiunea grecilor decât ca pe un afront la soluția lui de cu 5 ani în urmă. Pur È™i simplu a luat-o personal È™i a răbufnit.
„Premierul Tsipras este un iresponsabil. Un om de teapa acestui premier care i-a păcălit pe greci”¦. Riscul ca în Europa să mai apară specimene de acest gen este foarte mare dacă va exista susținere din partea poporului”.
Unde n-am fi avut È™i noi un Tsipras, în loc de Ponta, la referendumul din 2012, să facă cornete din cele 11 porunci ale lui Barroso È™i să pună mai presus de cinismul È™i egoismele occidentale voința poporului său. N-a fost să fie. În loc de patriotism, plecăciuni libidinoase. În loc de justiție adevărată, binoame de represiune È™i de abjecte jocuri politice.
Iar acum prinde glas gaia asta zbanghie pentru a ne învăța ce e bine È™i ce e rău, cât de iresponsabil este să-ți asculți poporul È™i cât de înțelept să te dai pe mâna unui mafiot suprem de partid È™i de stat.
S-ar putea să nu ne convină cerbicia grecilor. Ei nu interesele noastre le apără ci pe ale lor.
S-ar putea să nu fim capabili a înțelege prea bine pilda lor naționalistă. Băsescu È™i Ponta ne-au obiÈ™nuit în ultimii ani cu obediența față de străini È™i nicidecum cu respectul față de noi înÈ™ine.
Și-au jucat grecii țara la zaruri? Îndoi-m-aÈ™! Cred că, mai degrabă, s-au opus scoaterii ei la mezat.
Marea manipulare, pe care aceste maÈ™inării de secol viitor care sunt serviciile secrete ale superputerilor mondiale o reuÈ™esc aproape fără greÈ™ cu politicienii, mai dă È™i rateuri când vine vorba de popoare. Este ca la spectacolele de hipnoză. Luați unul câte unul, cădem toți în transă. În masă, rămân mereu câțiva lucizi care să sune deÈ™teptarea.
Grecii È™i-au ascultat instinctul. Acela de părinți ai democrației ca formă de guvernare, de inițiatori ai Jocurilor Olimpice, de matcă de cultură È™i civilizație. Dar doar instinctul È™i l-or fi ascultat? Nu È™i înțelepciunea ereditară? De descendenți din Homer (care compunea Iliada È™i Odiseea cu 700 de ani înainte de Hristos), Socrate, Platon, Aristotel? Și din câte alte cariatide ale panteonului planetar? Poate n-ar fi lipsit de interes să amintim aici È™i acum modul în care istoricul grec Polybius scria, cu un secol înainte de Hristos, despre modul în care poporul său se raportează la pace È™i război:
„Lucrul pentru care cu toții ne rugăm la zei, pe care îl dorim atât de mult încât vom suporta orice pentru a-l avea; singura binecuvântare incontestabilă dintre lucrurile așa-zise bune ale vieții este Pacea. „Războiul este teribil, dar nu atât încât să suportam orice pentru a-l evita”¦căci pacea cu dreptate este cel mai frumos lucru, dar pacea cu lașitate rușinoasă este cel mai urât și mai rău dintre toate lucrurile. „
Pe lângă această filozofie a demnității naționale care, sigur, l-a inspirat È™i mobilizat, Tsipras să fi acționat chiar de capul lui? Fără sfătuitori cu viziune È™i aliați cu umbra grea?
Doar protocolare să fi fost felicitările preÈ™edintelui Obama atunci, după victoria Syriza în alegeri, È™i doar diplomatică să fie cererea aceluiaÈ™ adresată troicii Europene, acum, după referendum, de a găsi o soluție urgentă pentru menținerea Greciei în zona Euro?
Să excludem total din calcul posibilitatea ca Grecia să reprezinte câmpul de luptă între SUA È™i Germania pentru tranÈ™area unei supremații în zonă?
Eu cred că, la nivelul intereselor geostrategice, un impas precum cel prin care trece azi Grecia nu poate lăsa indiferent pe niciunul dintre marii jucători politici ai lumii. Și mai cred că Tsipras nu ar fi apucat nici măcar să anunțe organizarea acestui referendum cu rezultat dinainte cunoscut, d”™apoi să-l mai È™i câÈ™tige, dacă interesele Germaniei È™i SUA în această problemă ar fi coincis.
Cu atât mai iresponsabil È™i guguman pare atacul lui Traian Băsescu, în contextul acestei supra dispute. Dar ne-am obiÈ™nuit demult ca fostul nostru preÈ™edinte să vorbească după cum îl dor bătăturile, după cum îi varsă fierea.
Să fi condus un popor cu tradiția È™i apucăturile grecilor în ale democrației, ar mai fi avut Traian Băsescu tupeul de a-È™i aduce compatrioții în sapă de lemn printr-o simplă miÈ™care de condei, atunci în mai 2010?
Dacă acest truism mai trebuia afirmat o data, cu subiect È™i predicat, iată, o fac: Băsescu se potriveÈ™te cu democrația precum haznaua cu parfumeria.

Contele de Saint GermainEditorialeAristotel,cerbicia grecilor,Germania,hazna,Homer,Iisus Hristos,Iliada,Jocurile Olimpice,mesa zburatacita,Odiseea,parfumeriereferendumul din Grecia,Platon,Polybius,poruncile lui Barroso,premierul Tsipras,Socrate,SUA,truism,Victor Ponta,zona EuroMaimuțoiul ăsta, îmbătrânit în rele la umbra meșei zburătăcite, nu se potoleÈ™te odată în a ne asfixia cu judecățile lui putrefacte. AÈ™a ne trebuie, dacă în loc să răspundă în fața procurorilor È™i să fie împins spre hibernare de iarna unui deceniu penitenciar, înghițim să fie invitat la interviuri...Blog politic si polemic