Dilema Veche cenzurează tot mai mult
Domnul Adrian Rusu îmi semnalează un nou caz de cenzură la Dilema Veche, cenzura care priveşte un recent text al dânsului.
Public eu, aici, acest text, pentru a vă permite să înţelegeţi că acelora care au ieşit cu cerşitul în târg pentru, chipurile, a salva o revistă de cultură, puţin le pasă de cititori, de libertatea de expresie a acestora. Tot ceea ce-i interesează este să propovăduiască, pe banii altora, teoriile lor de castă, propaganda lor halucinogenă. Sunt atât de încrâncenaţi să-şi ţină reduta doar pentru ei încât tot ce este critic şi, literar vorbind, peste media de calitate a revistei lor, este rejectat pur şi simplu din teamă şi invidie.
Adrian Rusu
Va mai trimit una, cenzurata. E un raspuns ptr. Polichinelle, care este, cred, HRP. Veţi face cum veţi crede de cuviinţă…..
Da ? Au serbat zgomotos ? (sper că în limitele decenţei, că n-au tras pârţuri, sau că, dacă le-au tras, au facut-o cu discreţia şi farmecul cuvenite). Am văzut aseară că erau două filme. Unul începea cu un domn cu părul alb şi capul în piept, care zicea ceva neinteligibil, dar foarte decis. Ar fi putut fi ceva ca „muzica !” sau „Basarabia e pământ românesc !” – dar, cum ziceam, nu se înţelegea. Trebuia să deduci, să analizezi psihologia personajului. Dar chiar şi asta era relativ greu, pentru că, după ce a scos sunetele acelea, domnul a facut o piruetă foarte rapidă şi neaşteptată, spre spate, şi a dispărut din cadru. Parcă nu-i plăcea să fie filmat. Pe urmă (n-am rabdare să urmăresc filme pe internet) am mişcat cursorul în căutarea unei imagini cu domnia-voastră (v-aş fi ascultat cu fervoare, aş fi salivat pe clavier, aş fi belit ochii ca la femeia-peşte) – dar n-am găsit niciuna. Am găsit una cu un băieţel şi o doamnă. La astea mă uit întotdeauna, ca şi la cele cu pisici. (Dintre ultimele n-a fost niciuna, ai putea zice un film chiar prost). Pe urmă l-am găsit pe Divinitatea-sa care tocmai zicea, cu gravitate, ca forumişti foarte vechi ar fi indiferenţi la moartea „Dilemei”. Aici am răsuflat uşurat, pentru că nu sunt forumist „foarte vechi”, deşi şi mie mi-ar fi indiferentă moartea „Dilemei”. (Mă întreb dacă moartea mea ar pasiona „Dilema”… O să mor înaintea ei). Bon. Prin urmare am tras concluzia că ar fi vorba de dl. Conte. Apoi ăăă….(poate că era totuşi înainte de) a zis că succesul stârneşte furie. Era cam unu noaptea. Afară ningea cu fulgi de nea. Vă daţi seama…. Atunci am realizat, într-o străfulgerare, (ultimele sunt parafraze după SV; nu trebuie citite) – că are dreptate: lumea urăşte succesul lichelelor, impostorilor, ariviştilor, şmecherilor. Are dreptate, dom-le ! E o problemă naţională. De pildă NIMENI, dar NIMENI, nu urăşte succesul lui Raed Arafat. Nici măcar Gigi Becali. E om onest, nobil, dincolo de orice bănuială (Arafat, nu Becali). În schimb, „lumea” vă urăşte, să zicem, pe domnia-voastră, sau „Dilema”. Ce concluzii putem „trăgea” ? Ai ? Ori că AP vede lumea cu curu-n sus, ori că lumea vă vede ca pe nişte…cum ziceam mai sus. Vă respect prea mult ca să glosez pe prima supozitie. Dar rămâne a doua. Aveţi vreo idee?
https://www.conteledesaintgermain.ro/dilema-veche-cenzureaza-tot-mai-mult/11-02-2013Musafiri pe blogandrei plesu,Dilema Veche,Gigi Becali,Horia Roman Patapievici,Polichinelle,Raed ArafatDomnul Adrian Rusu îmi semnalează un nou caz de cenzură la Dilema Veche, cenzura care priveşte un recent text al dânsului. Public eu, aici, acest text, pentru a vă permite să înţelegeţi că acelora care au ieşit cu cerşitul în târg pentru, chipurile, a salva o revistă de cultură, puţin...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Prea patetic „Plesu n-are inimă”, Prea intim, n-ar trebui să îndraznim. Trebuie respectat OMUL, dacă nu respectam animalul. Să luăm cote-ul pozitv-uman, sa afirmam: nu se ştie, de fapt din ce e alcătuit. La suprafaţă are un singur organ, buricul, pe care a fost surprins frecându-l de zidurile momunentelor istorice si de arta ale Capitalei. (probabil ca este un fel de a marca teritoriul, că are o glandă). Se poate presupune că in interior are tot buric.
(nu prea am ce să va răspund, nu citiţi ce zic, nu păreţi să vreţi un dilaog).
dl. rusu îmi apare oarecum hipertensiv, pe alocuri. mai precis, cand e sa faca „nota de plataˮ pentru dilema veche. aflam ca plesu are dexteritati, dar n-are inima (fiindca nu topeste troienele pentru a recenza cadavre), djuvara calca in strachini si peste tot, acolo la dilema, domneste o atmosfera de dispret vesel fata de cititorul lucid, fata de taunul ce umbla sa intepe vaca sacra. asa o fi. eu am alt tip de experienta cu revista. e adevarat, nu sunt forumista, nu intervin sub rubricile autorilor. si nu citesc decat pe plesu, gorzo, cioroianu (cateodata), anca manolescu (cand apare). restul nu ma intereseaza. vasilescu scrie soporific, ghinea e neinteresant, selma iusuf e o carrie bradshaw valaha (cu oaresice gene otomane). nu spun ca toti oamenii astia scriu prost, ca-si dau aere si note mari sau ca n-au ce cauta in presa culturala. pur si simplu nu ma intereseaza prestatia lor.
contelui ii multumesc inca o data pentru gazduire, aprecieri si cordialitate. mai spun atat: dupa gustul meu, nu scriu nici bine, nici stricat. nu mi-a trecut vreodata prin cap sa imi compar inzestrarea, cata e, cu performantele facatorilor de jurnalism si literatura. mai frecventabili insa decat forumistii imi par cei ce stapanesc excelent scrisul si o fac disciplinat, dar solitar. fara o redactie in spate, fara pavoaz consacrat. bloggerul, de pilda. sunt in zona asta insi care pun pe masa lucruri consistente, comparabile cu ispravile unor profesionisti. cred ca oamenii astia merita incurajati, vizitati, discutati.
eu as citi blogul domnului rusu? domnia voastra nu?
o zi faina sa aveti.
Andreea P
(revin ptr ca observ ca am uitat sa va raspund la impolitetea…de a le ura „moarte usoara”)
Cand am zis acolo ca moartea mea nu intereseaza „Dilema” ma gandeam la un articol de acum un an al lui AP, care se declara in criză de subiecte cand mureau batrani sub zapada. E imposibil sa n-ai subiecte in Romania, sau n-ai daca te intereseaza nu subiectele ci propria ta imagine. Am vazut rar cinism mai gros. Nu mai stiu cine -Modigliani sau Mondrian zicea ca daca e sa aleaga ce sa salveze dintr-un incendiu -„Gioconda” sau pisica-, ar salva pisica. In tara asta sunt mereu pisici despre care sa SCRII macar -adefaut de a le salva. Prin urmare, „moarte usoara, les amis” daca scapati, poate va mai cumpar, nu sunteti buricul lumii.
Andreea P.
Scurt: Dl Djuvara, folosea de curând, fără complexe, cuvintul „pulime”. (In „Dilema”, zic). Lua precauţia bine-crescută să zică „NOI pulimea”, care descentreaza un pic subiectul, şi face bine-crescut. Omul mi-e simpatic, dar găsesc că vorba rămâne CUM ESTE, -adică mârlănească – dar mai ales prostească, la cei 92 de ani trecuţi BINE – ai domniei sale. Avem un exemplu mai grav: Patapievici, pentru care CEILALTI sunt „patibulari” samd…nu mai zic. Ăsta nu are nici măcar buna creştere să se includa printre „patibulari”. Observaţi, infăţişarea sa e mai neizbutită decât „patibulară”. Nu văd DE CE domnii aceştia ar avea dreptul să foloseasca orice vorbă – în plus TIPĂRITĂ. Asta da greutate. O face stabilă. Dl Djuvara (repet, îmi este simpatic) bricolează acolo o prostie cât casa. Noroc că nu e firoscos. Dl Pleşu, în schimb, ESTE: „Ah ce chestie creştină” – a bunului său prieten. NU VĂD DE CE am fi intoleranţi cu imbecilitaţile lui Becali şi nu am fi cu cele ale lui Pleşu sau Djuvara. Mă deranjează prostia, nu proprietarul ei, care poate fi ORICINE. Nimeni nu este apriori „prost” sau „destept”. (DE CE ce aveţi alta privire, vă rog frumos? Asta e deificare. ) Repet, ca să mă fac înţeles: Îmi place scriitorul Pleşu, (dar îl găsesc inconsistent. n-o spun ca să scandalizez) îmi place umorul său…etc dar îmi displace gravitatea, îmbăţoşarea omului, dispreţul, cinismul…. Intr-o altă postare (cenzurată) am remarcat ca un redactor de la „Adevărul” cerea cititorilor blogului „SMERENIE” faţa de AP. „Smerenie” !. (acum am căutat pe blog şi nu l-am mai găsit- voila, asta se numeşte „ştergerea urmelor”). Aşa stau lucrurile. Omul este un monument de fariseism savant disimulat (în „creştinism” bricolat pe picior). De altfel filmuleţul o dovedeşte. Fireşte că cenzurează! Pentru că altfel, nu sunt chiar sigur că ar „sta în picioare”.
Despre caracterul unui „forum” nu mai repet. Este aşa cum spun – chiar dacă ar trebui să fie altfel. De altfel au la îndemână un instrument de higienizare: cenzura. (despre asta era vorba)
Ce mai era? Nu mai reluaţi argumentul lui Gâdea („dacă nu vă place nu vă uitaţi”). E idiot. Mă uit ca să decid DACĂ-mi place sau nu. Citesc „Dilema” ca să-mi placă sau ca să NU-mi placă. Dacă n-o citesc nu voi şti dacă-mi place. Revedeţi-vă „logica”.
Daca ma iau in serios: Nu suntem doua parti! Nu suntem DELOC echivalenti. Nu, nu mă iau intotdeauna in serios.
domnului / doamnei cdsg (ca sa fiu politically corecta, cum e dansul / dansa cu mine)
era ultimul bus in sensul de “ultimul ce ma ajuta sa nu intarzii la o intalnire importanta”
revenind: am cautat lista cu regulile ce-ar trebui sa guverneze activitatea comentatorilor. nu-mi par suficient de limpezi pentru a putea functiona ca reguli inteligibile pentru o comunitate de cititori angajati. in fine, nu merita, cred, sa ne batem capul cu parametrii de echivoc ai regulilor respective. mi-ar conveni insa sa stiu ca orice nota refuzata de moderator e returnata expeditorului cu o anexa in care cenzorul isi argumenteaza optiunea. cred ca e frustrant sa lucrezi la o replica, la o glosa, la un text de intampinare si sa ti se tranteasca usa in nas fara nici un fel de justificari.
nu stiu in ce masura dl. rusu e mai degraba nepublicat pe forum decat publicat. nu cunosc nici situatia domniei voastre. banuiesc ca atunci cand va sunt acceptate comentariile va ganditi ca redactia procedeaza parsiv sau tactic, pentru a nu fi urecheata si aratata cu degetul ca recurge la cenzura. daca ma insel,imi cer scuze. insa am vazut ca pana si urarea tombala comisa de dl. rusu a trecut, totusi, de gardianul de la dilema. e drept, omul s-a infuriat, l-a facut pe dl. rusu obraznic sau derbedeu sau nu stiu ce. dar l-a publicat. eu n-as judeca totul atat de drastic, n-as apela, spumeganda, la vocabule prea mari. da, dilema nu e evenimentul zilei, unde explodeaza in voie orice dinamita si orice calimara spurcata. dar e abuziv sa comparam forumul de la dilema cu o poienita aseptica si preferentiala.
in fine, mi se pare ca ambele parti se iau prea in serios. gazeta s-a obisnuit cu dragostea apoasa a fanilor, dl. rusu se vrea un michiduta sau un gica-contra inaripat pe acel forum. ei ii arata usa cand e neconform, el recidiveaza luciferic. e o harjoana pubera acolo mai degraba decat o asfixiere feroce a libertatii cutarui oaspete.
oi fi cinica, habar n-am, dar pe mine cand ma sacaie rau, ma dezamageste ori ma scoate din minti ceva, ies din joc si caut alternative. nu stiu cata importanta au rationamentele aici. merg pe mana temperamentului meu. la ce bun sa bantui, cu grimase enorme, un loc, un om, o comunitate ce ma indispun?
mersi din nou pentru raspuns. o seara faina.
ps. eu sper ca dilema nu va sucomba prea curand si ca dl. rusu va intelege sa comenteze texte si sa combata idei. cred ca e nevoie de verva dansului acolo. nu si de piruete vexatorii sau de tras cu prastia.
Din păcate ironia ciupeşte. Şi cu cât e de mai bună calitate cu atât ciupeşte mai tare. De aceea mi se pare că recomandarea (speranţa) adresată dlui. Adrian Rusu la final e contraproductivă, greu de implinit şi cam de inspiraţie ecologistă. Totuşi, cei de la DV nu aparţin unor specii protejate. Din moment ce şi-au asumat să lupte, să fie militanţi, folosind şi ei, din abundenţă, ironia (ba chiar sarcasmul şi imprecaţia, uneori, ca să nu mai vorbesc de tehnicile manipulatorii), a refuza adversarilor lor aceeaşi armă mi se pare un gest cel puţin necavaleresc.
Oare ce s-ar face dacă le-ar trimite critici pe Forum Tudor Arghezi?
Şi eu sper că DV va găsi resursele să continue. Dar nu cred că va rezista pe termen lung dispreţuindu-şi în continuare cititorii, desemnând tot felul de caporali ţâfnoşi dar fără glagorie “militară” (mai recent un anume Marius Chivu) să-i miştocărească (şi, evident, să-i cenzureze) pe cei care o critică.
Ideea “mi-ar conveni insa sa stiu ca orice nota refuzata de moderator e returnata expeditorului cu o anexa in care cenzorul isi argumenteaza optiunea” e generoasă dar utopică. Păi la cât cenzurează ei, mai mult ar scrie la anexe decat la articole…
Cred că acest studiu de caz privind cenzura de la DV, avându-l în centru pe Adrian Rusu (pe care personal nu-l cunosc dar îl apreciez), este foarte defavorabil redactorilor din linia a II-a a acestui săptămânal, acelor infatuaţi cu aere de elitişti care se cred buricul pământului în materie de scris. De ce? Pentru că cenzurând pe cineva care scrie mai bine şi mai incitant decât ei cad sub păcatul invidiei.
Adrian Rusu scrie cu talent, dumneavoastră, Andreea P., aşişderea; nu ar fi un câştig pentru orice initiator inteligent şi bineintenţionat al promovării de condeie valoroase să vă publice şi nu să vă baneze? În plus este ştiut că polemica vinde. Iar atunci când este de bună calitate poate vinde chiar şi o revistă culturală.
Nu ar fi asta o soluţie realistă de salvare a DV? Încurajarea dezbaterii, polemicii subţiri şi, prin urmare, tăioase (a la Gillette), deschiderea paginilor revistei unor talente descoperite prin “subsoluri”?
Mi-a făcut plăcere discuţia cu dumneavoastră (se şi vede, nu?), mai ales că la masa noastră a stat şi dl. Adrian Rusu. M-aş bucura să mai găsim şi alte subiecte asupra cărora să nu fim întru totul de acord. Căci dac-am fi toţi de-o părere, ca la DV, pe cine ar mai interesa ce discutăm, cine ne-ar mai citi?
domnilor rusu & cdsg
n-as merge cu definitia forumului atat de departe ca dl. rusu. nu cred ca subsolul unui articol e ca bulevardul sau ca terasa pestrita a unui restaurant obstesc. in fond, redactia decide daca infiinteaza si cultiva un forum, iar acest episod, daca e afirmativ, nu deschide musai o zona asimilabila spatiului public. e forumul LOR (al gazetei), nu al patriei si al tuturor pietonilor virtuali. ei hotarasc eticheta, culorile, coeficientul de toleranta ale forumului. eu, de pilda, daca ma abonez la un tip de ambianta si de prestatie (culturala, de divertisment, cum vreti) unde mai pot si interveni daca am pofta, nu ma astept sa fiu incurajata, sa mi se ofere un brat de microfoane ori de cate ori vreau sa mototolesc eforturile gazdelor. poti fi critic, ofensiv, dezamagit si in variante mai mature, mai putin insolente decat varianta aleasa de dl. rusu. sa ne amintim : in plina aniversare, cand lumea bea, mananca, aplauda, canta si peroreaza nostalgic, dl. rusu opteaza pentru “sa va fie tarana usoara, stimabililor!” si inca vreo doua, trei bobarnace stilizate, destepte. nu vi se pare fireasca amendarea unei asemenea “urari”? inca ceva : intreb si eu, alaturi de nedumerirea forumistului din coltul opus, polichinelle : de ce nu-si stinge dl. rusu abonamentul la dilema veche? daca revista e anemica in oferta si dictatoriala in comportament, de ce se incapataneaza dl. rusu s-o frecventeze? parca ar fi intr-un amor toxic cu o gagica nedemna si isterica de care nu se poate scutura. e usor comic. deloc eroic.
ar mai fi de discutat, de nuantat, de cazut pe ganduri. din pacate, am pierdut deja un autobuz si nu vreau sa-l ratez si pe ultimul.
mersi pentru replici si pentru comestibilitatea lor.
o zi buna.
‘Ultimul” autobuz? La ora asta? Prin ce parte a lumii o fi miezul nopţii când la Bucureşti e ora 14.00?
Dragă Andreea P. sau AP mai pe scurt (ce coincidenţă, nu?), pe undeva printre vestigiile programatice ale DV, atunci când s-a decis acceptarea forumurilor (mişcare de marketing şi nicidecum de bunăvoinţă faţă de cititori), există o listă de condiţii de acceptabilitate pe care amfitrionii gazetei le impuneau pretendenţilor la gloria de subsol pentru a putea fi publicaţi. Dacă e să fim acribioşi, căutaţi această listă şi veţi descoperi singur(ă) câtă ipocrizie conţine ea în raport cu criteriile după care se cenzurează, pe bune, acum, acolo.
Vă admir stilul şi, inevitabil, admiraţia mea se prelungeşte şi asupra capacităţii posesorului unui astfel de stil de a procesa constructiv criticile. De aceea îmi permit să vă recomand: renunţaţi la argumentul “dacă nu-ţi place schimbă canalul”. Printre primii care l-au folosit (după ştiinţa mea) într-o versiune adaptată, a fost Larry Flint în celebrul său proces câştigat împotriva statului.
Este un argument cinic, foarte drag pornografiei şi îngâmfării leneşe. Dar pernicios când este invocat în sprijinul unui demers care se pretinde ataşat progresului, emancipării, distilării preferinţelor. E ca şi cum, întâlnind un ţăran sceptic la porţile Ateneului, i-ai refuza accesul şi opiniile, îndrumându-l, cu suficienţă, către Ansamblul Ciocârlia.
Întrebarea “de ce nu-si stinge dl. rusu abonamentul la dilema veche?” este, supusă unei evaluări argumentative, nu doar lipsită de vigoare dramatică ci şi autodepreciativă.
Ca şi cum i-ai spune, ingenuncheat, adversarului tău din ring care tocmai ţi-a aplicat un croşeu cu virtuţi onirice, “ de ce nu lupţi tu la categoria superioară?”
Forumul nu e „la tine în casă”, Andreea P. A fost, DINTOTDEAUNA, un spaţiu public. Nimeni nu te dă afară de pe stradă, nu?
Dacă ţin bine minte, am început să scriu acolo pentru că AP si MV invitau cu oarecari mofturi „cultivate” nevoia ca forumiştii să scrie corect. Ori nici ei (nu AP şi MV anume) nu scriu teribil de corect. Ori mulţi „postaci” nici măcar nu SCRIU; eu, de pildă vorbesc. (Sper că nu e greu de înţeles….). După aceea am tot găsit prostioare… gogomănii, platitudini, neînţelegeri…şa. La fel şi la „22”…. În sumă, poziţia pe care şi-o asumă – şi pe care mulţi oameni sunt dispuşi să le-o acorde, mă deranjează, la fel cum mă deranjează orice impostură. Un pic de modestie nu face rău…(Felicitări pentru gust – se vede rar. Aveţi dreptate în chestia stridenţelor. Nu elaborez).
am aruncat si eu o privire pe forumul dilemei vechi.
ultimele numere (unul aniversar) s-au concentrat pe meritele, vechimea si vitorul incert al revistei. pe forum, adrian rusu le-a trantit-o gazdelor ca sunt o adunatura de amatori sleiti si ca supravietuiesc prin plesu si inca vreo doi. dilema s-a suparat. alta / altul, polichinelle, zice ca dilema sunt onorabili si verzi ca bradul. trece o saptamana, alte discutii. adrian rusu revine. polichinelle asisderea.
ma intreb si eu, ca tot n-am somn la ora asta: de ce e a.rusu plans sau nervos sau dezamagit ca nu-i dau voie cei de la dilema sa-i spurce la dumnealor in casa? bun, libertate de expresie, am inteles. e aiurea sa publici doar osanale si cuvinte roz. dar vad ca domnul rusu vrea sa-i ciufuleasca radical, numar de numar. sa-i intarate, sa le arate ad nauseam cat sunt de nepriceputi. cred ca e dreptul oricarei case, al oricarui amfitrion sa-si aleaga, pana la urma, oaspetii. a.rusu a fost cam strident pe alocuri.
cand dl. rusu spune ca polichinelle e hrp se gandeste la patapievici, fostul sef al icr? hmmm. cam aiurea suspiciunea asta. o fi avand hrp bubele lui, dar nu-l vad costumat in forumist, umbland dupa dueluri si ciupeli. ce l-ar determina sa faca asta?
in fine, cred ca dl. cdsg striga “valeu, cenzura!” oarecum pripit. si ca dl. rusu e cam plapand de fuge aici pentru a denunta neinduplecarea celor de la dilema. banuiesc ca si cdsg cenzureaza pe cate unul sau altul pusi pe facut tandari vitrina casei. repet – mi se pare normal sa inchizi usa dupa trei scuipati si un bocanc in orgoliu. chiar daca scuipatii vin de la un senior si bocancul mirosea a eucalipt. nu?
Mă bucur atunci când oameni care scriu bine comentează pe acest blog, chiar dacă părerile lor nu îmi sunt mereu favorabile.
Am receptat maliţiozitatea (născută dintr-un soi de înfumurare specifică “dilematicilor”) din formularea “dl. rusu e cam plapand de fuge aici pentru a denunta neinduplecarea celor de la dilema”. Am un singur răspuns la această gentileţe: orice copil trebuie să se nască undeva. Chiar şi intr-o iesle, la nevoie…
Important pentru un text bun este să iasă la lumină. După aia îşi găseşte el singur drum spre cei care-l aşteaptă.
“Văleu, cenzura” este un strigăt deloc pripit, izbucnit după repetate tifle date libertăţii de expresie de către administratorii forumurilor din Dilema Veche. Lansat mai demult, cu largul sprijin al lui Mircea Vasilescu (îngăduitor cu criticile formulate stângaci dar foarte vigilent cu acelea bine scrise), acest strigăt a prins carne pe acest blog, a reverberat pe altele, până într-atât încât chiar şi prietenosul reporter din filmuleţul de la aniversarea Dilemei Vechi îl întreabă pe Andrei Pleşu dacă la DV există cenzură. Vă invit să priviţi răspunsul domnului Pleşu la această întrebare. Este versiunea mută, comică şi intelectualistă a celebrei replici “jur că nu am lovit copilul nici în plex cu pumnul, nici în faţă cu pumnul…”.
Draga Andreea P, crede-mă: nu textele spurcate, cu scuipaţi şi bocanci în burtă sunt în discuţie. Cenzurarea limbajului de periferie este chiar o măsură salubră. Ce e grav la DV în raport cu cenzura este că a introdus în “codul ei civil” delictul de opinie.