Editoriale

Politica si fotbalul, pilde de retinut

  Comparăm È™i învățăm: prostie + îngâmfare +  lipsă de viziune = lipsă de rezultate. În politica noastră s-au găsit niÈ™te deÈ™tepți (È™i jmecheri pe deasupra) care ce È™i-au zis: să-i lăsăm pe proÈ™ti cu alegerile lor democratice, ha, ha, È™i să conducem NOI țara, hi, hi, cum credem NOI că e mai bine că ăÈ™tia oricum n-au habar nici de mama lor, cine-a fost È™i cu cine i-a făcut. (mai mult…)
continuare...

“Un om (?) fără Dumnezeu” sau “un om (?) dat dracului”?

Deși a doua formulare are și conotatii laudative, de "decurcăreț", de "hopa-Mitică", de "bun la toate", eu aș prefera-o totuși pe aceasta primeia, pentru sensul ei propriu mai substanțial malefic. Un om "dat dracului" nu este doar un om" fără Dumnezeu" (fără credință) ci este mult mai mult: un om care face rău din vocație. Care face rău nu din nebăgare de seamă ci premeditat, cu voluptate, împins de natura lui tenebroasă, de otrava zmoalei care-i ancrasează venele. (mai mult…)
continuare...

Criză de subiecte

- Liniște!  - striga Elena Ceaușescu la ultimul miting al vieții sale. A venit revoluția. - Vreau liniște! - își dorea Ion Iliescu pe vremea CPUN. A venit Piața Universității și apoi mineriada. - Liniște, dacă vreți să scoatem țara din criză! - ordona Traian Băsescu pentru a acoperi contraperformanțele guvernului Boc. A venit a II-a Piață a Universității. (mai mult…)
continuare...

Andrei Pleșu – polarități subiective

Genul acesta de antiteză în oglindă ales de domnul Pleșu pentru ultimul său editorial din Dilema Veche, ca să spargă monotonia,  produce efect doar la contraste mari. Când e folosit unde totul e interșanjabil, ca aici, dă impresia de făcătură. Și în loc să nască umor grotesc naște suspiciuni la buna credință. (mai mult…)
continuare...

Un podium al prostiei la politicieni

La acest sfârșit de săptămână s-au înmulțit declarațiile stupide ale politicienilor arondați puterii. În siajul emoțiilor generate de constituirea USL și pe fondul unui hiatus de coordonare propagandistică, s-au găsit închipuiți maeștrii ai improvizației care să creadă că ar putea umple tăcerea apăsătoare cu inteligente poziționări proprii. Scăpați pentru o clipă de minima cenzură a unor minți mai limpezi, au ieșit la rampă de capul lor, deconspirându-și precarul IQ și uriașul potențial de umor involuntar. (mai mult…)
continuare...