Scorul acestui articol
[Total: 3 voturi. Media: 5]

Din câte am constatat, cei care comunică prin bloguri, vloguri, podcasturi etc. urmăresc, în primul rând, audienţa. Cât mai mare. Cu consecinţele care derivă de aici: notorietate, bani, influenţă publică.

Eu, cu blogul meu, nu am astfel de ambiţii. Eu folosesc scrisul ca pe  o formă de autoterapie. De descărcare şi, totodată, de încărcare. E ca şi cum aş ţine un jurnal, dar nu despre viaţa mea de zi cu zi ci despre gânduri ce mă iau în primire din când în când şi de care nu pot scăpa altfel decât exprimându-le în scris.

Mi s-au propus diverse… avansări: colaborări permanente la cotidiene, interviuri, reclame contra – cost, chiar şi sugestii de a deveni membru de partid. Am refuzat pe linie. Dintr-un singur şi egoist motiv: nu vreau să mă înrolez. Ţin foarte mult la libertatea mea de a nu fi obligat să spun altceva decât gândesc. De a nu fi obligat să fiu consecvent cu mine însumi chiar şi atunci când anumite realităţi mă contrazic.

Mulţi consideră asta o slăbiciune. Cum să nu fi consecvent? Cum să critici azi ce-ai lăudat ieri? Şi viceversa. Răspunsul e simplu. Binele şi răul nu sunt absolute. De ce să fiu obligat să mă fac că nu văd azi binele acolo unde ieri am criticat răul? Şi invers. Nu ar fi asta o laşitate?

Azi critic PSD-ul, pe care ieri l-am lăudat. Azi laud unii politicieni maghiari pe care ieri i-am criticat.

Azi îl citez pozitiv pe Traian Băsescu pe care l-am pus la zid ani de-a rândul. Azi îl arăt cu degetul pe Gâdea, care era altădată printre favoriţii mei. Asta nu înseamnă, automat, că am greşit atunci sau acum.

A fi sincer cu tine însuţi şi, implicit, cu ceilalţi, nu înseamnă a te pune pe tine, orgoliul tău, pe primul loc ci a exprima deschis ceea ce crezi tu în prezent fără a te lăsa alterat de vanitatea consecvenţei cu orice preţ.

Publicul român este, cu mici excepţii, polarizat. Adoră să se plaseze în câte o extremă, după care să aibă ochi şi urechi doar pentru tezele lui.  Sau fan USR sau fan AUR, sau pro Zelenski sau contra, sau vaccinist sau anti, sau susţinător Trump şi Netaniahu sau contestatar pătimaş. Din cauza asta eu sunt, pentru parte din el, neconform.

Cu fiecare articol în care mă poziţionez într-un anume fel, pe unii îi satisfac, pe alţii îi dezamăgesc.  Unii care azi mă laudă mâine mă critică. Ceea ce nu mă supără, de-asta public, până la un punct, chiar şi mesajele injurioase.

Ceea ce însă mă supără la unele critici este deformarea grosolană a mesajelor mele, răstălmăcirea lor pornită uneori din neîntelegerea elementară a textelor, de cele mai multe ori, însă, dintr-o intoleranţă viscerală faţă de unele adevăruri neconvenabile.

Să afirmi despre mine că am devenit “un userist spurcat, din aceiasi clasa cu mucusor,bolovan si restul degeneratilor!” mi se pare, pe lângă limbajul de şanţ, un fel de parodie la parodie, în condiţiile în care am spus şi repet şi cred profund în asta că USR-ul este otrava cea mai toxică a politicii româneşti, şi asta nu de ieri, de azi. Am scris zeci de articole cu acest mesaj şi, totuşi, se găseşte câte un nervos cu bandană neagră pe frunte şi pe ochi să nege adevărul evident doar pentru că nu vrea, sau nu are răbdare, sau nu e capabil să citească şi să înţeleagă nişte idei adresate unor minţi limpezi, neinundate de ură.

Sau “criminalul lacom si idot, papusa evreilor, il face pe gazda un exemplu de admirat”!

De fapt, e exact pe dos pentru cine a făcut minimul efort de a-mi citi cu bună credinţă articolele. Cred că am fost printre primii care l-au criticat sever şi repetat pe Trump, pe vremea când tuturor le era frică de acest personaj imprevizibil.

Faţă de cele de mai sus, o să mai apelez la o inconsecvenţă. Regula mea a fost să public tot, inclusiv comentariile critice, fie că le consider juste fie că nu. De acum încolo, cel puţin o perioadă, mă voi abate de la această regulă şi nu voi mai accepta texte grosolan mincinoase sau grosolan licenţioase, vulgare, iraţionale ori mustind de ură.

Până la urmă scopul meu este să promovez parteneri de discutie educati, dezbateri civilizate, schimburi de idei (uneori polemice, desigur) între oameni care respectă şi care se respectă.

Cei care nu-şi pot controla limbajul, ura sau accesele de furie, care nu sunt capabili sau nu vor să se califice pentru un statut de interlocutori dusi la scoala şi respectuoşi nu au decât să-şi găsească alte platforme, pentru bătăuşi. E plin Internetul de ele, din păcate.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2026/04/batausi.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2026/04/batausi-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialecomentarii mincinoase,Criticilor mei,extremisti,intoleranti,vulgaritateDin câte am constatat, cei care comunică prin bloguri, vloguri, podcasturi etc. urmăresc, în primul rând, audienţa. Cât mai mare. Cu consecinţele care derivă de aici: notorietate, bani, influenţă publică. Eu, cu blogul meu, nu am astfel de ambiţii. Eu folosesc scrisul ca pe  o formă de autoterapie. De descărcare...Blog politic si polemic