Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

După cum aţi observat, un personaj insolit este îngăduit în ultima vreme să facă tumbe pe acest blog. Îşi zice @emigrant, e manierist în felul lui şi dependent de strâmbături lexicale nerecomandate minorilor.

Are o particularitate care mă face, de la o vreme, să nu-l mai banez: e din categoria celor, destul de puţini, cărora nu le stă rău, ba uneori le stă chiar bine, spunând prostioare. Şi asta deoarece le rostogolesc cu un anume şarm.

Eu, care îl ador pe San Antonio (acest monstru laic al licenţiozităţii ca artă), nu pot rămâne indiferent când cineva îmi aminteşte de el. Este ceea ce se întâmplă, desigur păstrând proporţiile, şi cu nemilosul meu critic.

Culmea e că, pe lângă că-i simt talent literar în onomatopeele cu care mă maimuţăreşte, îi mai găsesc uneori şi justeţe în reproşuri.

De aceea m-am hotărât: el va fi de azi înainte bufonul meu. Bufonul Contelui.

Contele de Saint GermainEditoriale@emigrant,bufon,Conte,San AntonioDupă cum aţi observat, un personaj insolit este îngăduit în ultima vreme să facă tumbe pe acest blog. Îşi zice @emigrant, e manierist în felul lui şi dependent de strâmbături lexicale nerecomandate minorilor. Are o particularitate care mă face, de la o vreme, să nu-l mai banez: e din categoria...Blog politic si polemic