Scorul acestui articol
[Total: 5 voturi. Media: 3.6]

Primul lucru pe care l-a declarat septuagenarul Mencinikopschi la aflarea veștii că tocmai a fost condamnat la moarte în penitenciar a fost „l-am iertat pe procurorul care mi-a făcut dosarul”.
Am încercat să-mi închipui ce o fi simțit acel procuror, Eva Emilian, citind declarația victimei sale: s-o fi căit? O fi avut o minimă clătinare de conștiință? S-o fi gândit înduioșat la amintirea tatăl său, a mamei sale, a altei persoane apropiate ajunsă la vârsta genunchilor tremurători și a pumnului de medicamente ce trebuie înghițite zilnic, ca un tribut al anilor grei îndurați ca să ajungă până aici?
Apoi am căutat pe net chipul judecătoarei Camelia Bogdan. Am vrut să văd fizionomia, privirea unui om investit de hazard, pentru o clipă, cu puteri dumnezeiești. Căci, nu?, ce altceva decât o putere dumnezeiască este să ți se dea pe mână destinul a 12 oameni? Și tu, îmbătat de această investitură de-o clipă, să profiți de ea până la limita ororii de-a ucide.
James Joyce formula astfel un principiu venit din antichitate: „Mai bine să scape nouăzeci și nouă de vinovați decât să fie condamnat pe nedrept un singur nevinovat.”
Publilius Syrus ne-a lăsat următorul aforism: „Când e osândit un nevinovat, e surghiunită o parte din patrie”.
Cele două persoane pe care le-am evocat mai sus or fi ținut cont, măcar un singur moment, de aceste perle de înțelepciune?
Întrebarea devine retorică de îndată ce sunt cunoscute împrejurările instrumentării și finalizării dosarului „Telepatia”. Primatul întârziat Eva Emilian și blonda fadă Camelia Bogdan s-au dovedit, prin faptele și deciziile lor, niște criminali. Niște ticăloși fără scrupule și fără Dumnezeu. Dumnezeire fără Dumnezeu nu se poate. Iar impostura de Dumnezeire dusă până la nivelul distrugerii de destine nu se poate numi altfel decât diabolism. Diavolul, deghizat în brută și ingenuă, s-a amestecat încă o data printre noi, perfid, pentru a ne șubrezi încrederea în bine și dreptate.
De aceea, fiind vorba de stârpituri ale Gheenei, cred că blajinul domn Mencinikopschi a greșit tratându-le cu remedii creștinești. Iertarea este pentru oameni, nu pentru demoni. Ceea ce merită și Emilian Eva și Camelia Bogdan pentru ticăloșiile lor sunt blesteme. La iertare sunt imunizați de natura lor diabolică. Urgia divinității e singura care-i poate înfiora de groaza păcatelor lor. Trebuie invocată de cei care se pricep, trezită și pusă la treabă.
Să ne reamintim porunca lui Moise rostită în fața muntelui Sinai:
„De va lovi cineva un om si va muri, acela sa fie omorat. … De va pricinui cineva vatamare aproapelui sau, aceluia sa i se faca ceea ce a facut el altuia: Frantura pentru frantura, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; cum a facut el vatamare altui om, asa sa i se faca si lui. …Cel ce va ucide om sa fie omorat.” (Levitic 24, 17-21).

Contele de Saint GermainEditorialeCamelia Bogdan,dosarul Telepatia,Eva Emilian,Gheena,Levitic,Mencinikopschi,muntele Sinai,poruncile lui Moise,Publilius SyrusPrimul lucru pe care l-a declarat septuagenarul Mencinikopschi la aflarea veștii că tocmai a fost condamnat la moarte în penitenciar a fost 'l-am iertat pe procurorul care mi-a făcut dosarul'. Am încercat să-mi închipui ce o fi simțit acel procuror, Eva Emilian, citind declarația victimei sale: s-o fi căit?...Blog politic si polemic