Scorul acestui articol
[Total: 5 voturi. Media: 3.6]

Primul lucru pe care l-a declarat septuagenarul Mencinikopschi la aflarea veştii că tocmai a fost condamnat la moarte în penitenciar a fost “l-am iertat pe procurorul care mi-a făcut dosarul”.
Am încercat să-mi închipui ce o fi simţit acel procuror, Eva Emilian, citind declaraţia victimei sale: s-o fi căit? O fi avut o minimă clătinare de conştiinţă? S-o fi gândit înduioşat la amintirea tatăl său, a mamei sale, a altei persoane apropiate ajunsă la vârsta genunchilor tremurători şi a pumnului de medicamente ce trebuie înghiţite zilnic, ca un tribut al anilor grei înduraţi ca să ajungă până aici?
Apoi am căutat pe net chipul judecătoarei Camelia Bogdan. Am vrut să văd fizionomia, privirea unui om investit de hazard, pentru o clipă, cu puteri dumnezeieşti. Căci, nu?, ce altceva decât o putere dumnezeiască este să ţi se dea pe mână destinul a 12 oameni? Şi tu, îmbătat de această investitură de-o clipă, să profiţi de ea până la limita ororii de-a ucide.
James Joyce formula astfel un principiu venit din antichitate: “Mai bine să scape nouăzeci şi nouă de vinovaţi decât să fie condamnat pe nedrept un singur nevinovat.”
Publilius Syrus ne-a lăsat următorul aforism: “Când e osândit un nevinovat, e surghiunită o parte din patrie”.
Cele două persoane pe care le-am evocat mai sus or fi ţinut cont, măcar un singur moment, de aceste perle de înţelepciune?
Întrebarea devine retorică de îndată ce sunt cunoscute împrejurările instrumentării şi finalizării dosarului “Telepatia”. Primatul întârziat Eva Emilian şi blonda fadă Camelia Bogdan s-au dovedit, prin faptele şi deciziile lor, nişte criminali. Nişte ticăloşi fără scrupule şi fără Dumnezeu. Dumnezeire fără Dumnezeu nu se poate. Iar impostura de Dumnezeire dusă până la nivelul distrugerii de destine nu se poate numi altfel decât diabolism. Diavolul, deghizat în brută şi ingenuă, s-a amestecat încă o data printre noi, perfid, pentru a ne şubrezi încrederea în bine şi dreptate.
De aceea, fiind vorba de stârpituri ale Gheenei, cred că blajinul domn Mencinikopschi a greşit tratându-le cu remedii creştineşti. Iertarea este pentru oameni, nu pentru demoni. Ceea ce merită şi Emilian Eva şi Camelia Bogdan pentru ticăloşiile lor sunt blesteme. La iertare sunt imunizaţi de natura lor diabolică. Urgia divinităţii e singura care-i poate înfiora de groaza păcatelor lor. Trebuie invocată de cei care se pricep, trezită şi pusă la treabă.
Să ne reamintim porunca lui Moise rostită în faţa muntelui Sinai:
“De va lovi cineva un om si va muri, acela sa fie omorat. … De va pricinui cineva vatamare aproapelui sau, aceluia sa i se faca ceea ce a facut el altuia: Frantura pentru frantura, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; cum a facut el vatamare altui om, asa sa i se faca si lui. …Cel ce va ucide om sa fie omorat.” (Levitic 24, 17-21).

Contele de Saint GermainEditorialeCamelia Bogdan,dosarul Telepatia,Eva Emilian,Gheena,Levitic,Mencinikopschi,muntele Sinai,poruncile lui Moise,Publilius SyrusPrimul lucru pe care l-a declarat septuagenarul Mencinikopschi la aflarea veştii că tocmai a fost condamnat la moarte în penitenciar a fost “l-am iertat pe procurorul care mi-a făcut dosarul”. Am încercat să-mi închipui ce o fi simţit acel procuror, Eva Emilian, citind declaraţia victimei sale: s-o fi căit?...Blog politic si polemic